Adolescenta. Tineretea - Lev Tolstoi

editie de buzunar

Traducere din limba rusa si note de Adriana Liciu

„Ti s-a intimplat, cititorule, ca, intr-un anumit moment al vietii, sa iti dai deodata seama ca ti s-a schimbat cu totul felul de a privi lucrurile, ca si cum toate cele pe care le vazusesi pina atunci s-au intors deodata spre tine cu o alta parte, pe care nu le-o stiai inca? O astfel de prefacere morala a avut loc in mine pentru prima data in timpul calatoriei noastre, pe care o si socot inceputul adolescentei mele. Pentru prima data mi-a venit in minte, clar, ideea ca nu numai noi, adica familia noastra, traim pe lume, ca nu toate interesele se invirtesc in jurul nostru si ca exista si un alt fel de viata, al unor oameni care nu au nimic comun cu noi, pe care noi nu numai ca nu ii interesam, dar care nici macar nu au idee ca noi existam. Fara indoiala ca stiusem si inainte toate astea; dar nu stiusem in felul cum le aflasem acum, nu fusesem constient de ele, nu le simtisem.”

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) este autorul unei opere in care individualul si nationalul capata dimensiuni universale. Incepind cu trilogia autobiografica scrisa in perioada 1852-1857 si alcatuita din romanele Copilaria, Adolescenta si Tineretea, sondarea „fluiditatii” universului interior si a temeiurilor morale ale omului a devenit principala tema a operelor sale. In nuvela Cazacii, eroul, un tinar aristocrat, redescopera bucuria comunicarii cu natura, viata fireasca si integra a omului simplu. Capodopera Razboi si pace zugraveste viata intregii societati ruse in perioada razboaielor napoleoniene; evenimentele istorice si interesele personale, caile de autodefinire a personalitatii si spontaneitatea vietii populare sint prezentate drept componente echivalente ale existentei natural-istorice. La sfirsitul anilor 1870, scriitorul a trecut printr-o criza spirituala amplificata ulterior de ideea desavirsirii morale si a „simplificarii” (care a dat nastere doctrinei si miscarii „tolstoismului”) si a intreprins in operele sale o critica din ce in ce mai accentuata a institutiilor birocratice, a statului, a Bisericii (in 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxa Rusa), a civilizatiei si culturii, a intregului mod de viata specific „claselor cultivate”, ilustrata in romanul Invierea, nuvela Sonata Kreutzer sau dramele Puterea intunericului si Cadavrul viu. De asemenea, interesul sau s-a indreptat spre temele mortii, pacatului, caintei si renasterii morale, precum in nuvelele Moartea lui Ivan Ilici, Parintele Serghi, Hagi-Murad.