Jurnal – Lev Tolstoi

Thomas Mann scria la centenarul nasterii lui Tolsoi: „In el, omul a fost mai puternic decat artistul si neindoielnic mai puternic decat ganditorul”. Aceasta judecata, in trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va fi nevoita sa se multumeasca insa cu mai putin. Fara a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui anume sa coboare in laboratorul ganditorului. Aceasta, pentru ca problemele reprezinta cea mai problematica parte a creatiei lui Tolstoi. Si pentru ca mai persista opinia potrivit careia artistul si omul ar putea fi desprinsi de ganditor. Poti sa crezi in relativa superioritate a imaginilor lui Tolstoi fata de ideile, sau, mai exact, fata de unele dintre ideile lui prea insistent explicitate. Nu poti sa nu recunosti insa organica lor osmoza de ansamblu. Ganditorul, artistul si omul alcatuiesc in cele din urma o indivizibila treime.

In consecinta, voi izola de rest gandurile lui Tolstoi, numai si numai pentru ca cititorul sa nu izoleze restul de ele. Si nici sa nu izoleze intre ele etapele unei aceleiasi creatii – potrivit prejudecatii, decurgand din cea precedenta si completand-o, dupa care la inceput ar fi prevalat artistul, motiv de satisfactie pentru noi, si doar dupa aceea ar fi dominat ganditorul, intru enervarea noastra. Aparentele favorizeaza o atare diviziune; cu atat mai mult cu cat cele sase decenii de creatie se impart intr-adevar in doua perioade egale de cate treizeci de ani fiecare. (…)

Personalitatea de geniu nu poate sa nu imprime tuturor activitatilor ale concomitente si succesive o superioara unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru.

„Prima editie din Jurnalul lui Lev Tolstoi a aparut la Editura Univers, in doua volume (in anii 1975 si 1976 – vol. I: 1847-1895, vol. II: 1896-1910), incluse in colectia „Corespondenta, memorii, jurnale”. Traducerea a realizat-o Janina Ianosi; prefata, tabelul cronologic, notele si comentariile – Ion Ianosi. Respectiva editie a reprezentat o selectie din textul integral al editiei academice rusesti Polnoe sobranie socinenii (iubileinoe izdanie), Opere complete (editie jubiliara). Din volumele 1-90 (Moscova-Leningrad, 1928-1958), am folosit cele treisprezece volume de jurnal, 46-58 (aparute intre 1934 si 1958). Orientativ, am consultat si o editie de Opere in douazeci de volume (din 1965) – volumele 19 si 20. In alegerea textelor am urmarit devenirea si dominantele coplesitoarei personalitati a marelui scriitor, tinand seama si de interesele publicului cititor romanesc.

Editia a II-a i s-a datorat Editurii Elit (tiparita, fara specificarea datei, in 2000). Ea a urmat, cu unele renuntari si cateva completari, varianta initiala, dar si pe baza confruntarii textelor cu cele retinute intr-o selectie ruseasca ulterioara, in douazeci si doua de volume, Sobranie socinenii v dvadtati dvux tomah (Moscova, 1985), Opere in douazeci si doua de volume, volumele 21 si 22. Am constatat cu acel prilej coincidenta intre majoritatea textelor retinute initial de noi si de alcatuitorul respectivei editii rusesti, dar si unele deosebiri: sunt acolo prezente fie pasaje „teoretice” mai ample, fie altele cu adresa recognoscibila doar de catre cititorii autohtoni familiarizati cu mediul specific vremii – in schimb, sunt omise atat detalii biografice considerate a fi prea intime (mai ales erotice, in genere legate de starea corporala, de sanatate ori boala), cat si multe accente sociale considerate de editorul rus de atunci ca indezirabile prin ascutisul lor critic (cu deosebire, cele la adresa revolutiei, marxismului, socialismului). In ceea ce ne priveste, le-am pastrat si pe unele, si pe celelalte, in schimb nu am dorit – cu rare exceptii – sa incarcam selectia noastra cu expozeuri lungite, care oricum variaza idei cunoscute. Amintita editie rusa ne-a servit, mai degraba, pentru suplimentarea acribiei de care am incercat sa dam dovada inca din anii saptezeci ai secolului trecut.