Jurnale elvetiene - Ioana Bot

Volumul de fata reproduce, fara modificari in continutul textului, Jurnal elvetian (subintitulat In cautarea latinei pierdute), publicat de subsemnata in 2004, la editura Casa Cartii de Stiinta. Jurnalul consemneaza primul meu stagiu elvetian, din anul universitar 1994-1995, cand am beneficiat de o bursa federala (ESKAS) pentru studii doctorale, la Seminarul de Romanistica al Universitatii din Zürich. Pentru generatia mea, deschiderea de dupa 1989 a insemnat (re)inceperea unor proiecte (existentiale si profesionale) la care „inainte vreme” nici nu visam. Redactat initial pentru familia mea, ramasa acasa, textul inregistreaza, in ritmurile unui cotidian cu care incercam sa ma potrivesc, o aventura formativa. Chiar daca unele dintre detaliile de atunci nu ma mai reprezinta, el ramane, dupa treizeci de ani, o oglinda a mea, in liniile ei esentiale.

Am adaugat acestei editii doua (…) secvente diaristice, recuperate din insemnari personale si din scrisori: in decembrie 2001-septembrie 2002, am fost la Universitatea din Geneva cu o bursa postdoctorala a Asociatiei Universitare a Francofoniei, iar in iunie-iulie 2007 am beneficiat, tot acolo, de o bursa de cercetare NEC/Getty (acordata de Institutul de Studii Avansate „New Europe College”, din Bucuresti).

Ioana Bot

La trei decenii de la scriere si la aproape doua de la prima publicare, jurnalul elvetian al Ioanei Bot ne pune in fata unei oglinzi si ne obliga retrospectiv la un examen moral. Ca istorie a descoperirii Occidentului, reconstituie o experienta exemplara a esecului, a unei intalniri intelectuale idealizate si neincetat deceptionante. E cronica – in sensul urmaririi cotidiene a reluarii aceleiasi tensiuni intre spaima si dorinta, intre teama si atractie – ratarii Occidentului. Si e de asemenea o cronica, in sensul luarii in inventar, aproape fara naratiune, a complexelor culturale care s-au activat cand frontierele s-au deschis. Din acest punct de vedere, e un jurnal nu al absentei interioare a libertatii, asa cum sunt multe scrieri memorialistice din Est, ci al unei libertati indiferente.

Adrian Tudurachi