In umbra crucii. Firul direct cu Providenta - Jozef Mackiewicz

In Primul Razboi Mondial, numele lui Dumnezeu si sfintele simboluri ale crestinismului au capatat o raspandire cantitativa fara precedent. Spre deosebire de cel de-Al Doilea Razboi Mondial, toate popoarele invocau inca numele lui Dumnezeu, vointa si ajutorul sau. Steagurile trupelor rusesti proclamau: „S Bogom, za taria i otiecestvo” (Cu Dumnezeu, pentru tar si patrie). Nu numai pe steaguri, ci si pe paftaua centurii fiecarui soldat inamic era inscriptionat: „Gott mit uns – Dumnezeu cu noi”. (Doar inscriptiile de pe catarame s-au pastrat si in cel de-Al Doilea Razboi…) Milioane de cruci crestine au acoperit pamantul si obiceiul cerea sa fie onorate cu o cruce si cu o inscriptie plina de respect chiar si mormintele dusmanilor cazuti in lupta. Pe langa slujbele din biserici, zeci de mii de slujbe au fost celebrate sub cerul liber, ca rugaciuni de campanie. Milioane de medalii sfintite, cruciulite, iconite, scapulare, protejau trupurile celor vii si ale celor cazuti in lupta. Cand pleca sa-si viziteze armatele pe campul de lupta, tarul ortodox rus nu pornea la drum decat insotit de numerosi clerici, inconjurat de sfintele icoane facatoare de minuni, asistand personal, ore in sir, la toate indelungatele slujbe, care durau mai mult decat sedintele de stat major. Nu incape nicio indoiala ca Papa de la Roma facea si el atunci un apel la pace adresat crestinilor.

Jozef Mackiewicz

Dupa moartea sa, Jozef Mackiewicz a realizat ceva ce nimeni altcineva nu a reusit, nici macar o sutime. Criticand Armata Nationala, miscarea Solidaritatea si chiar pe Ioan Paul al II-lea, el a castigat in unele cercuri ale dreptei poloneze nu numai toleranta, ci si mai mare admiratie si veneratie.

Artur Domoslawski