Disperare - Vladimir Nabokov

Traducere din limba engleza si note de Veronica D. Niculescu

Disperare abordeaza una dintre temele predilecte ale operei nabokoviene: aceea a dublului. Protagonistul cartii, Hermann Karlovici, este un afacerist de mina a doua, cu idei, care a emigrat din Rusia bolsevica la Berlin. Aflat intr-o calatorie de afaceri la Praga, Hermann il intilneste intimplator pe Felix, un vagabond cu care i se pare ca seamana in chip izbitor. Acest capriciu al naturii ii provoaca atit neliniste, cit si incintare, iar in curind in mintea lui Hermann incolteste un plan bizar. Romanul lui Nabokov a fost ecranizat in 1978 de Rainer Werner Fassbinder, scenariul fiind semnat de Tom Stoppard.

„Desi Nabokov a scris Disperare cu aproape doua decenii inainte de Lolita, cele doua romane au mult mai multe elemente comune decit viziunea extrem de originala a autorului. Hermann Karlovici din Disperare este insusi Humbert Humbert, neobositul admirator al Lolitei, poate ceva mai tinar si mai putin sofisticat, dar la fel de orbit de propriile obsesii autodistructive.” (The New York Times)

„Sint incapabil sa prevad si sa parez inevitabilele tentative de a gasi in alambicurile Disperarii ceva din veninul retoric pe care l-am injectat in tonul naratorului dintr-un roman mult mai tirziu. Hermann si Humbert sunt asemanatori numai in masura in care doi dragoni pictati de acelasi artist in diferite perioade ale vietii sale seamana intre ei. Ambii sint niste ticalosi nevrotici, si totusi exista o fisie de verdeata in Paradis unde lui Humbert i se permite sa hoinareasca o data pe an, in amurg; Hermann insa nu va primi niciodata bilet de voie din iad.” (Vladimir Nabokov)

Vladimir Vladimirovici Nabokov s-a nascut pe 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, intr-o familie foarte cultivata, astfel incit stapinea impecabil germana, franceza si engleza inca din copilarie. In 1919, Nabokovii sint nevoiti sa emigreze, iar in 1922 tatal scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave si romanice la Trinity College din Cambridge pina in 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923-1937) si Paris (1937-1940), scriind cu fervoare, in rusa, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme si citeva drame. In 1925 s-a casatorit cu Vera Slonim. In 1940 a plecat in America, impreuna cu sotia si fiul sau. A predat la universitatile Wellesley, Harvard si Stanford. Intre 1948 si 1959 a fost profesor de literatura rusa la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit in 1944 o (sub)specie de fluture care-i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus in engleza Evghenii Oneghin de Puskin si Un erou al timpului nostru de Lermontov. Din seria rusa a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Masenka (1926), Rege, dama, valet (1928), Apararea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot in bezna (1932), Disperare (1934), Invitatie la esafod (1938), Darul (1937-1938). Dupa stabilirea in Statele Unite, incepe stralucita sa cariera de romancier in limba engleza. Publica Adevarata viata a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman in versuri, cu adnotari), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) si Priveste-i pe arlechini! (1974). In 1967 ii apare volumul autobiografic Vorbeste, memorie. Pentru activitatea sa literara, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S-a stins din viata la Montreux, in 1977. In 2008, Editura Polirom a inaugurat seria de autor Vladimir Nabokov.