Din gramaTEMAtica - Vasile Gogea

Obsedat de tratate perfecte de geometrie, disperat pina la a visa o pedagogie terapeutica dupa modelul Pedagogului de la Solferino, Vasile Gogea isi slefuieste poemele pina la vecinatatea cu aforismul, calculind cu grija tensiunile, si ne dovedeste ca fantasma armoniei bintuind o lume in declin poate fi fertila”.

(Ion Muresan, in „Domnul Gogea, poetul”, Ziarul de Cluj, 6 iulie 1999)

* * *

La antipodul spectaculosului poeziei „sociale”, intemeiate pe o hiperbola a eului agitat si compact proclamativ, Vasile Gogea cultiva o discretie fin persiflatoare, bizuita pe o comprimare launtrica, adica pe o liota a eului moral. Laconismul ii traduce indurerata modestie. Restringerea, economia sunt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului il constituie experimentarea limitei: „Sa locuiesti la limita fiintei/ sa nu ai lemne, piine, tuica/ nici carti pe rafturi/ doar un pat/ facut din ginduri/ si dintr-o lista de prieteni/ ce prea departe/ parca zac”. Umbra tinde a se substitui trupului: „Tot mai multe umbre/ se-asaza peste umbra mea.// incet, incet/ de-atita greutate/ pamintul se lasa/ si-ncepe a-nsera.// E-aproape clipa/ in care/ chiar trupul meu/ in ea se va culca”. Putem vedea in nazuinta spre condensare a poetului si un mijloc de aparare. D-sa reduce suprafata de contact cu existenta pana la minimum, aidoma unui artist oriental ce si-ar exersa mestesugul pina la subtilitatea ultima, nec plus ultra: „Suprafata mea de contact/ cu lumea/ se reduce continuu.// In curind/ ea nu va fi/ decit un punct.// Atunci/ voi sti/ ca a venit vremea/ ultimei propozitii”. Chiar daca nu-si scrie inca „ultima propozitie”, Vasile Gogea o aproximeaza in tiparul poemului ultra-scurt, cu alura de haiku: „Calare pe melc/ galopez/ pe colinele verzi/ ale memoriei”.

(Gheorghe Grigurcu, „Liota morala”, in Romania literara, nr. 45/2006)

* * *

Vasile Gogea (n. 7 august 1953, Sighetu Marmatiei). Prozator, poet, eseist. Facultatea de Istorie si Filosofie a UBB, Cluj-Napoca (1979). Debut absolut: cu proza scurta, in pagina maghiara a revistei „Echinox” (1975) si in revista „Vatra” (1976). Debut editorial in volumul colectiv Doisprezece prozatori, 1988.

Volume: Scene din viata lui Anselmus, roman, 1990; Fragmente salvate, 1996; Propoiezitii, versuri, 1998; Exercitii de tragere cu pusca de soc, eseuri, 1998; (Re)citindu-l pe Eminescu. In umbra Timpului, eseu, 2000; OftalMOFTologia sau Ochelarii lui Nenea Iancu, 2002; Logodnica mecanicului Gavrilov, 2002; Tratat despre infrant, 2004; Repere ale gindirii romanesti, eseuri de filosofie romaneasca (in colaborare cu Aurel Ion Brumaru), 2003; Inca propoiezitii, poezie, 2006; Voci in vacarm. Un dialog cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. interviu (cu o postfata de Liviu Antonesei), 2010; 2013; Mofteme, 2012; Singur cu Hegel (un autoportret ascuns), 2013; Propoezitiile din Salonul 9 (6 fiind ocupat), 2014. A tradus (din limba franceza): Le Maramures – Maramuresul de Al. Filipascu, 2002. Prezent in numeroase antologii si volume colective. A colaborat la periodicele: Echinox, Tribuna, Vatra, Astra, Contrapunct, Opinia studenteasca, Timpul, Convorbiri literare, Agora, Steaua, Poesis, Euphorion, Paralela 45, 22, Conta, Confesiuni etc. A fost redactor, redactor sef-adjunct si redactor sef la revista „Astra” (Brasov); redactor-sef la Editura Grinta (Cluj-Napoca); in prezent este redactor la revista „Alternante” (München).