Intalnirea cu Destinul (editie aniversara) - Dumitru Constantin-Dulcan

Editia a V-a, revazuta si adaugita

Prefata de Ioan-Aurel Pop

Omagiu editorial la aniversarea a 85 de ani ai autorului sub auspiciile Asociatiei Civice Pro Marghia

Pe coperta: Theodor Aman, Hora de la Aninoasa, 1890

Lectura acestei carti este o adevarata sarbatoare a spiritului.

Intalnirea cu Destinul cuprinde un intreg univers prezent si viitor, desi e o pledoarie pentru o lume care nu mai este, pentru o lume trecuta. Azi ne pregatim – unii dintre noi – de robotizare, ne marginim la fragmente mici de cunoastere si ne izolam in lumi artificiale, violente, paralele. Nu mai credem in valori autentice si nu mai credem in trecut. Or, „in tot ceea ce suntem si in ceea ce gandim este mereu vie o istorie trecuta”. E convingerea autorului prezentat printr-o secventa in aceste randuri, un medic daruit ca Hipocrate si un intelectual de stirpe nobila ca Louis Pasteur, asa cum au fost multi odinioara si cum sunt tot mai putini astazi. Muzele l-au daruit cu mai toate domeniile cunoasterii, facandu-l nu numai un mare cunoscator de oameni, ci si unul de universuri, produs deopotriva al stiintei si al credintei, asa cum au rodit ele intr-un sat mirific din Romania de odinioara. (IOAN-AUREL POP)

Cu totii venim pe lume cu un rost si intr-un loc in care este nevoie de noi.

Privind retrospectiv, am acum convingerea ca fiecare dintre noi vine pe lume cu un rost de implinit, cu un sens precis in functionalitatea Universului. Este motivul pentru care suntem dotati cu o anumita zestre nativa si ne nastem in locul si in conditiile adecvate drumului pe care il avem de strabatut in viata.

Oamenii din satul meu, in mijlocul carora mi-am inceput viata, in marea lor majoritate, nu mai sunt. Au plecat odata cu istoria si traditiile lor spirituale, sperand, in simplitatea intelepciunii lor, sa gaseasca o lume mai buna. Am simtit, de aceea, nevoia de a lasa posteritatii amintirea lor, asa cum au trait, cu truda lor, cu bucuriile lor, fie si numai pentru meritul de a fi predecesorii celor ce sunt si ai celor ce vor veni.

Fericesc sansa de a ma fi nascut acolo unde sunt inceputurile noastre arhaice, singurul loc in care poti simti, prin propria existenta, efortul omului de a se ridica din lut, de a aspira spre inaltimi, ajungand la contopirea celor doi poli ai fiintarii noastre – Cerul si Pamantul.

In tot ceea ce suntem si in ceea ce gandim este mereu vie o istorie trecuta. (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)