Cartea despre Sant - Leon-Iosif Grapini

Din capul locului afirmam ca Leon-Iosif Grapini a manifestat un interes constant si benefic pentru istoria locala. Ca mai toate satele din Tinutul Nasaudului, localitatea Sant a fost si este un microcosmos al sufletului romanesc si o matca a latinitatii. Nu intamplator sociologul Dimitrie Gusti l-a ales in 1935, cu dreapta masura, sa-i studieze, impreuna cu Echipa lui regala, obiceiurile, traditiile, graiul local, vesmintele, constructia caselor, onomastica, poreclele etc. Fabulosul copilariei si voluptatea evocarii nu se dezmint nici in aceste texte. (ICU CRACIUN)

Ma intorc in satul meu prin toate cuvintele si cartile scrise. Un loc care ma inspira si da forta si culoare creatiilor mele. Aici am cunoscut oameni care au devenit personaje literare in opera mea, cum tot aici s-au petrecut intamplari si evenimente memorabile, transfigurate in povestirile si in romanele semnate de mine. Satul meu e unul de poveste. Ca este asa sta marturie acest volum, dar si celelalte carti pe care nu le-as fi putut scrie daca nu m-as fi nascut si nu as fi trait in acest loc.

Filmul documentar Satul Sant (1935), Casele Muzeu din Bucuresti, din Bistrita, de la Manastirea Izbuc (Bihor) si din localitate, Teatrul Nescris „Constantin Iugan”, trupa de teatru folcloric si nescris „Dor somesan”, Ansamblul Folcloric „Izvorul Somesului”, revista socio-culturala Izvorul Somesului si Centrul Cultural „Dimitrie Gusti” imbogatesc panoplia de valori spirituale si materiale ale comunei Sant, frumoasa si bogata asezare transilvaneana de la poalele Muntilor Rodnei, facand-o cunoscuta in tara si peste hotare.

... eu, singura pata de culoare, priveam de jur-imprejur uluit si, totodata, curios, incercand sa inteleg noua lume, ca, in cele din urma, sa-mi dau seama ca eu eram acea foaie de hartie pe care, la un moment dat, o penita uriasa, tinuta de o mana pe masura, coborata din inalt, scria cuvinte, cuvintele se prefaceau in lucruri... Nu aveam niciun dubiu ca mana era a Creatorului, care zamislea lumea, iar singura mea intrebare era: „De ce, pentru a-si zamisli lumea, m-a ales pe mine drept coala alba de hartie?” (LEON-IOSIF GRAPINI)