Ca o trompeta, felia de paine ardeleneasca - Monica Savulescu Voudouri

Invatasera sa tina felia de-un capat, cu o singura mana. Si ieseau asa cu ea pe poarta, triumfatori. Nu e bine spus adica pe poarta. De pe la toate portile, cat era alszegul. Ca o formatie de trompetisti, cu felia de paine ardeleneasca pe post de trompeta.

Cauta un cutit. Lung ca o lance. Cu o intrebuintare aparte. Din niste stergare mari cat cearceafurile scotea o paine. Si ea uriasa, rumenita la cuptorul din curte. Din grau putin, din tarate amestecate. Si, din cand in cand, imbunatatita si cu cativa cartofi de la slovacii din susul muntelui. Rotunda painea, cat roata de car. Bunica si-o sprijinea pe burta. Si cu cutitul lung si ascuns bine de ochii copiilor taia o felie. O incepea de la capatul cel mai indepartat, care se afla cam la o jumatate de metru de trupul ei. Si inainta cu cutitul spre burta, pana cand desprindea felia. Apoi punea painea la loc in stergare. Nu era pentru oricine, era pentru copii. Si trebuia sa tina o saptamana.

Ne-am ales prin experienta emigratiei cu un mare castig: ni s-a luat o perdea de pe ochi si am inteles cu un ceas mai devreme ca nu tot ce zboara se mananca. (MONICA SAVULESCU VOUDOURI)

Usor de citit, greu de lasat din maini pana la ultima fila, aceasta carte continua sa te bantuie multa vreme si dupa inchiderea ultimei coperte. Lucrurile nu stau mereu asa cum am fost invatati ori cum ne imaginam. (ALINA HUCAI)

Un roman al rememorarii nostalgice ne propune Monica Savulescu Voudouri, o carte a unor destine risipite, dar care se intorc, prin pana autoarei, la rosturile existentei. Metafora feliei de paine coapte de bunica in fiecare saptamana nu tine doar de amintirea idilica a copilariei silvane, ci si de asumarea parcursului vietii, asa cum a fost. „Fixate” de tablourile din Edenul Silvaniei ale lui Flavius Lucacel, randurile volumului de fata ne conving si ca ratacirea e doar o stare intermediara: locul nasterii poate fi inceputul si sfarsitul intelegerii rostului. Si nu numai pentru cei nascuti in Tara Silvaniei, parte a Transilvaniei. (DANIEL SAUCA)

Monica Savulescu Voudouri (n. 1942) a trait pana la varsta studentiei in Transilvania. A absolvit Facultatea de Filosofie din Bucuresti, unde a ramas sa lucreze in presa literara, la televiziune si in cadrul Institutului de Teatru si Film „I. L. Caragiale”. In 1974, a sustinut un doctorat in estetica teatrala, cu tema Tragic si comic in dramaturgia lui Anton Pavlovici Cehov. A emigrat in 1985. In prezent, traieste in Olanda si Grecia. Inainte de emigrare, a publicat cateva volume de literatura la editurile Cartea Romaneasca si Albatros. In strainatate a lucrat multi ani in cercetare, la centre internationale afiliate Universitatii din Utrecht (Olanda), devenind Senior Researcher in sociologia emigratiei. I-au fost publicate peste 35 de volume (roman, eseu, poezie, teatru, studii de sociologie), in romana, greaca, spaniola, olandeza, maghiara, engleza, franceza etc. A obtinut cateva premii literare in Romania si in Olanda, dar si o serie de premii ca regizor de teatru in Grecia. A facut parte din diverse organizatii profesionale ale scriitorilor din Romania, Olanda, Belgia (si din Grecia, fiind membru al Uniunii Regizorilor Greci de Teatru si Film). A fost, aproape douazeci de ani, presedinte al Societatii Culturale Balkania Contemporana din Atena. In prezent, este presedinte onorific al Asociatiei Balkania Culturala, uniune a artistilor romani din Grecia. Tot in Atena este si regizor-fondator al Studioului de Teatru Profesionist din Diaspora.