Balcanismul literar romanesc - Mircea Muthu

"Unitatea in diversitate a sud-estului european poate fi circumscrisa de cateva constante ordonate pe cel putin patru paliere intr-o dispunere circulara si coextensiva: constantele antropogeografice, comunitatea de destin (verificabila socio-economic, politic si cultural), structura mentalitatilor oriental-occidentale si palierul eminamente reflexiv, cuprinzand o posibila meditatie despre statutul lui intre al sud-esticului, precum  si  echilibrul  instabil, constitutiv acestui areal.

    Balcanismul (delimitabil de Balcanitate) este, mai intai, o realitate politica si etnica fragmentata, generand conflicte armate si sentimentul/constiinta provizoratului istoricizat; este, apoi, din unghiul mentalului colectiv, o drama intoarsa adesea in derizoriu – parte integranta dintr-o filosofie a supravietuirii; exista, in sfarsit, balcanismul ca rascumparare prin arta si cu functie compensativa, provocata dar si intretinuta de regimurile autocratice si de spatiile inchise, adiabatice." (Mircea Muthu)

     Fragment din volum:

    “Definirea conceptului de balcanism literar nu poate face abstractie de contributiile teoretice semnate de Lucian Blaga, Tudor Vianu, G. Calinescu s. a. pe care deocamdata doar le vom enunta, intrucat aceasta prima parte din cercetarea noastra, avand profil de istorie literara mai ales, extrage eventualele constitutive estetice ale fenomenului. Modul cum el este intricat in opera literara, dar si in mentalitatile circumscrise unor perioade istorice mai largi se regasesc in Conceptul balcanismului literar, respectiv in circumscrierea teoretica a acestuia.

    „Trei mentalitati de scriitor (afirma intr-un paragraf antologic G. Calinescu) se remarca pentru cine arunca un ochi atent asupra desfasurarii literaturii noastre. Intaiul tip e al boierului generos, revolutionar din inteligenta, liberal, socialist chiar, ideolog, ardent putin cam blazat, fraternizand cu norodul dar pastrandu-si privilegiul de a ramane in ce priveste starea civila in casta sa. Kogalniceanu, Alecsandri, Odobescu si atatia altii sunt din aceasta clasa. Literatura lor suge seva celei populare expurgand-o de izurile prea tari, iar in ce are propriu se observa o inclinare catre amabil, sentimental si erudit. Al doilea tip e al ruralului: ideolog patimas in directia sanatatii rasei si a drepturilor taranimii, cu repulsie fata de aristocrat si de orasean, serios, etic in genere fara spirit, urand spiritul si, consecinta ireversibila, adesea literatura franceza. Eminescu, Cosbuc, Rebreanu sunt din aceasta categorie. Mai este tagma balcanicilor, a micilor targoveti sau a boiernasilor, de obicei cu indepartat sange grecesc sau peninsular, mai toti munteni: plini de nervozitatea condeiului, dar incapabili de a o tine, spulberand-o repede cu mascari si bufonerii, ascutiti la inteligenta, plebei dar pitoresti in expresie, amestecand folclorul satesc cu traditia mahalagesca intr-o productie plina de mirosuri grele si aromate... (s. n.)" Supla si globala, caracterizarea de mai sus e discutabila in fiecare compartiment al sau. Criticul elimina acceptiunea balcanismului ca drama multipla, prelungita din balcanitaiea noastra medievala, apasand, in schimb, pe cealalta valenta — reala — si care a contribuit hotarator — inca de la Istoria cantemiresca si trecand prin  Filimon — peiorativizarea sensului.”