Visele nu dorm niciodata. Pierduti in alb - Natasa Alina Culea

Un deliciu literar ca un vis de iarna, o avalansa ce ne trezeste la viata si ne scutura din apatie! Universul restrans la mana de personaje inconjurate de zapezi si rupte de lumea exterioara devine unul al coincidentelor, revelatiilor, simbolurilor, cioburilor reunite ale unei oglinzi sparte. Cumva, cartea prezenta pare continuarea intrebarii din capitolul final al romanului Lupii trecutului (scris de aceeasi autoare): Ce este omul in vastitatea existentei?

La final, nu poti decat sa te intrebi: – M-am trezit din vis sau acum incepe visul?

(analogiiantologii. com si literaturapetocuri. ro)

Oamenii, cei blocati din cauza situatiei meteorologice in hotelul la care este si Lea Leroy cazata, sunt atat de diferiti intre ei, insa gasesc niste punti de legatura, aleg sa sparga linistea, singuratatea si plictisul cu cateva cuvinte sau chiar cu mici confesiuni private. Unul dintre ei spune la un moment dat ca Fiecare trebuie sa invete sa se salveze singur. Romanul se incheie cu un epilog la care am facut ochii mari. M-as fi asteptat la multe variante, dar nu la cea descoperita, ceea ce consider a fi o frumoasa efervescenta a autoarei. Natasa Alina Culea nu cred ca scrie pentru oricine, ci are cititori mai selectivi cand e vorba de literatura, oameni care au depasit un anumit prag.

(ioanaradu. com)