Vanatorii de fantome. Pe urme de gheata - Cornelia Funke

Daca vezi pe scari dare sclipicioase de mazga argintie, daca ti se sparg becurile in sute de cioburi si ti se bruiaza televizorul in mod inexplicabil, pune-ti niste sosete rosii, exerseaza-ti privitul crucis si inarmeaza-te cu parfum de violete, pentru ca inseamna ca ai de-a face cu o fantoma! Dar daca esti bantuit de o FIT (o fantoma incredibil de ticaloasa), numai un expert te mai poate salva...

    Cu ajutorul experimentatei Hedwig Chimion, micutul Tom invata sa-si invinga teama de stafia care si-a facut culcus in pivnita lui si afla spre marea lui mirare, ca uneori si fantomelor le e frica de fantome.

    Fragment din roman:

    “Cu o rautate nesfarsita, si-a indreptat ochii galbeni spre bietul domn Pirpiriu. Gura uriasa hamaia, lata de un metru, dand drumul unui ragait puternic si scarbos. Fantoma a tras cu putere aer in piept si si-a trimis rasuflarea friguroasa asupra domnului Pirpiriu, care a inghetat pe loc.

    Dintii lui Tom clantaneau ca o masina de scris. Tremura atat de tare, ca i-au alunecat ochelarii de pe nas. Din ghiozdan se auzeau jelaniile inspaimantate ale lui Hugo. Numai Hedwig Chimion isi pastrase cumpatul. Si-a apucat galeata cu viteza fulgerului, s-a ridicat in picioare si a aruncat un pumn de tarana drept in pieptul paclos al fantomei.

    - Braargaarg! a urlat fantoma uriasa, facandu-se lila, ca o violeta.

    Si-a dat ochii galbeni peste cap si respiratia i s-a infierbantat. Cu racnete ingrozitoare, a iesit pe hol. Usa s-a inchis cu zgomot in urma ei si cateva tablouri au cazut de pe perete. Apoi s-a lasat o liniste mormantala.

    - Vai de mine, vai de mine, vai de mine! se lamenta Hugo, care iesise din rucsac, framantandu-si mainile si clatinandu-se. S-a zis cu noi!

    - Aer! Trebuie sa aerisim camera! a strigat doamna Chimion. Altfel o sa ne umplem toti de basicute albastre de la putoarea de FIT.

    A tras repede draperiile si a deschis ferestrele. Afara e intunecase.

    - Aaaaah! a suspinat Hugo. E vremea fantumelur!

    „Asta ne mai lipsea!" si-a spus Tom, punandu-si ochelarii la ochi cu degete tremurande. Il privea ingrijorat pe domnul Pirpiriu, care statea nemiscat ca o statuie.

    - E inghetat bocna! a observat doamna Chimion. Repede, trebuie sa-l tragem langa semineu!

    Impreuna, l-au tras pe barbatul cel gras langa foc. Doamna Chimion a scos apoi din geanta o sticla cu un lichid rosiatic, din care a varsat trei picaturi pe nasul inghetat al inventatorului de prajituri.

    - Solutia mea speciala pentru dezghet, a explicat ea. Chiar eu am inventat-o, ca leac la inghetul provocat de FIT. Fireste, din nou s-au facut praf toate becurile, a soptit, privind in jur si clatinand din cap. E vremea sa aprindem lumanarile!”