Targ de arlechini - Paul Mihalache

Intre (in general) mimetici ai cinismului, mizerabilismului, freak-ului, Paul Mihalache se detaseaza prin ceea ce as numi euforia formarii. Ne propune, asadar, un neasteptat Bildungsroman care contrazice, cu naturalete, prospetime, ba chiar cu o unda de candoare care-i sade bine, imaginea tinerei generatii blazate si obtuz-pragmatice, reabilitand totodata paradisul (nu neaparat borgesian) al bibliotecii. Reabilitare deloc in sensul livrescului sau al jocului erudit, ci pornind de la un stringent imperativ existential. Pentru protagonistul romanului cartile, y compris cultura, nu numai ca mai inseamna ceva in vremuri ce cauta a ne convinge de inutilitatea lor, ci reprezinta sucul vital al propriei deveniri. Nu mai tin minte de cand (poate de la adolescentul miop al lui Mircea Eliade) n-am mai intalnit un asemenea infometat de lectura si cunoastere, precum studentul lui Paul Mihalache.      O. Nimigean

Dupa cum exista oameni perfect naturali in absolut orice context, tot astfel exista si prozatori – la fel de rari – care probeaza fraza de fraza naturaletea fara cauza aparenta, dar plina de efecte. Paul Mihalache e unul dintre acestia. Personajul lui, Radu, e firesc si atasant (cu tot cinismul lui erotic) si atunci cand poarta conversatii rutiniere prin camine si baruri, dar si cand gloseaza pe marginea gandirii holofrastice sau a argumentelor existentei lui Dumnezeu (tema de conversatie obligatorie, se intelege, pentru un student la Filosofia bucuresteana). Targ de arlechini e in egala masura, si deopotriva de convingator, atat o educatie sentimentala, cat si un portret al artistului la tinerete. Pentru mine, Paul Mihalache e o certitudine a prozei tinere. Radu Vancu