Supertehnici de comunicare. Editia 2 - Alan J. Fox

Mai intai, exista regulile vizibile, care sunt proclamate cu tarie de parinti, profesori si lideri religiosi si care adeseori sunt transformate in legi. (Parintele: „Spune intotdeauna adevarul.“ Profesorul: „Nu vorbi in timpul orei.“ Religia: „Nu ucide.“ Legea: „Completarea unui ordin de plata cu o suma mai mare decat disponibilul din contul bancar constituie o infractiune penala.“).

Insa exista si un al doilea set de norme: regulile invizibile, ale unui univers paralel, standardele reale de conduita in societate, pe care nici macar mama ta nu ti le va divulga. Mult prea adesea, regula invizibila este exact opusul celei vizibile. „In unele situatii, minciuna poate fi utila.“ Ti‑a spus vreodata mama ta asa ceva? Gandeste‑te la toate situatiile sociale in care a spune adevarul inseamna a rani sentimentele cuiva, iar a spune o minciuna nevinovata poate fi lucrul mai potrivit.

Desigur, adeseori ne supunem regulilor invizibile. Toata mea traverseaza strada doar pe la trecerea de pietoni? Toata lumea spune tot timpul adevarul? Regulile la care ma refer, atat acelea vizibile, cat si acelea invizibile, sunt externe. Sunt create si impuse de indivizi si grupuri din afara ta. Insa intreg universul de reguli este mai complex si mai subtil decat aceste reguli externe.