Stramutarea. Volumul 1 + 2 - Cezar-Octavian Andrei

Hanganilor si celorlalti care au dus cu demnitate stramutarile vietii, lasandu-le urmasilor mostenire, pentru a nu intelege stramutarile lor ca un blestem. Din oceanul multor intamplari, o picatura de neuitare cu indemn de statornicie pentru toti hanganii: sa ramana hangani indiferent de orizontul catre care viata le indreapta pasii! Si icoana unui sat sa ramana loc de nesfarsita aducere aminte! 

***

Datoria fiecaruia este o ultima stramutare. Nu mai conteaza locul, pentru ca toti suntem ai pamantului. Suntem datori pentru cele ramase, sa nu lasam uitarea sa astearna intunericul timpului peste el. 

Spunea bunul nostru prieten, Teoctist, ca nu exista localitate mai importanta in tara, unde sa nu gasim un inginer din Hangu. Ca este inginer, profesor, doctor sau orice ar fi, conteaza sa ramana hangan. Nu oricine are norocul sa se nasca si sa traiasca intr-un taram de poveste. 

Intamplarile din carte sunt ca scrisorile trimise de Sava, Gornescului, citite de Minodora cu uimire si parere de rau, ca nu a putut fi partasa la ele inca de la inceput. Nu puteau fi decat repezi sau domoale, uneori invalmasite cum i-a fost viata asemuita Bistritei, din care amintirea deapana un fir de lumina. O lumina intristata uneori de pornirile necugetate ale oamenilor. As fi vrut sa fie mai multe. Din viata omului, prin sita uitarii, cate nu se pierd? Oricat ai vrea, raman taine si pentru cei care le-au dat viata. La unele am fost partas. Altele au fost purtate de amintirea celor din jur, asa cum au fost traite atunci. Sa nu se piarda, le-am adunat in aceasta carte, convins fiind ca vorbind despre Sava, am vorbit despre viata satului care nu a fost deloc usoara cu toata existenta miraculoasa a plaiurilor ce-l inconjoara. 

CEZAR OCTAVIAN-ANDREI

2022... Dupa ceva ani de calatorie prin amintiri!   

* *  

Pentru hangani, Bistrita atat de draga nu va mai bucura vazduhul cu cantecele norilor. Satul lor cladit cu truda miilor de ani a fost alungat in lume. Sansa reintoarcerii s-a ratacit in volbura inecului. Au ramas ruine si ganduri faramate. 

Stramutarea a intristat prezentul, lasand pasii sa urce treptele nedorite ale viitorului. Legatura cu trecutul va fi tesuta de amintiri intr-o lumina deplina de durere. 

Lumina? Vom intelege jertfa Soarelui de a o trimite pamantenilor? Porunca Domnului, Sa fie lumina!, a facut omul sa se aseze impotriva omului

***

Pe drumul crucii, alaturi de Sava, vom afla pretul luminii facute de om. 

Un drum lung, umblat mai mult pe jos, cu incaltarile lui militare, intr-o cadenta indarjita, i-a modelat viata dupa indemnul iertarii. De unde pana unde? De la casa parinteasca fulgerata de fuiorul de lumina tors de zbuciumul apelor, pana in negura uitarii. 

Nici noi, care l-am cunoscut, nu putem spune mai multe. La el vorbele erau putine si scumpe. 

Rostul altor case a fost inteles prin mutarea osemintelor pe muntele Chiritenilor. 

Vazand atitudinea lui Vladimir, vom simti rastignirea satului cu alta ingaduinta. O Zana ce se dorea hanganca a facut mica lui ostire sa prezinte onorul tuturor eroilor din cimitirul Hangului. 

Mai sunt eroi! Prietenii de suflet care au omis sa arate lucruri importante fara sa greseasca. 

Sava a gresit! Vorba Gornescului: ”Omul asta stie sa greseasca numai din cinste!”

Este de luat in seama si stramutarea altor oameni. Vom cunoaste cativa dintre ei, Amintesc doar pe Elena, nepoata de suflet a lui Marin Furtuna, care ne va arata ca hangani gasesti nu numai in dosul Lunii.