Stefan cel Mare si Sfant - Silvan Theodorescu

Stefan cel Mare si Sfant - Silvan Theodorescu 

Biserica Ortodoxă Română îl cinsteşte pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare pentru sfinţenia faptelor sale. „Atletul creştinătăţii”, aşa cum l-a numit Papa Sixt al VI-lea, a luptat pentru apărarea dreptei credinţe, menire pe care a considerat-o sfântă şi pentru care şi-ar fi dat oricând viaţa, aşa cum arăta în scrisoarea pe care o adresa în 25 ianuarie 1475 tuturor principilor creştini ai Europei, după biruinţa dobândită împotriva turcilor, la Podu-Înalt, lângă Vaslui.

În cei 47 de ani de domnie, Ştefan a ctitorit 44 de biserici şi mânăstiri pentru războaiele purtate. Ctitoriile erau apoi înzestrate cu pământuri şi împodobite cu Sfinte Evanghelii şi cărţi, cu epitafuri şi veșminte de brocarturi scumpe, cu cădelniţe şi sfeşnice de aur. Dreptcredinciosul Voievod a pus numeroasele victorii nu pe seama iscusinţei minţii sale ci, cu smerenie, pe seama voii şi puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu alături. Prin numărul mare de mânăstiri şi biserici zidite, atât în Moldova cât şi în Muntenia, Transilvania şi Muntele Athos, Sfântul Ştefan a fost nu numai apărător, ci şi mărturisitor al credinţei creştine.

Ştefan a murit pe data de 2 iulie 1504, cronicarul amintind că l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere la mânăstire la Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi, ca după un părinte al lor.

‒      Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat la 20 iunie 1992.

‒      „Atletul creştinătăţii” a ctitorit 44 de biserici şi mânăstiri

‒      Daniil Sihastrul, duhovnicul lui Ștefan cel Mare

‒      Putna – „Ierusalimul neamului” – și Voronețul – „Capela Sixtină a Răsăritului”, cele mai cunoscute ctitorii ale lui Ștefan cel Mare

‒      O biografie controversată într-o epocă și mai controversată

‒      …Urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor!

‒     Acatistul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (2 Iulie)

Colecția SFINȚI, DUHOVNICI ȘI MĂRTURISITORI ROMÂNI (25 volume)

Despre români s-a spus, adesea cu o îndreptățire piezișă, că, bântuiți fiind de o toleranță ecumenică extremă, nu au o vocație mistică profundă.

Dar galeria Sfinților și Mucenicilor emblematici, a venerabililor Duhovnici și a marilor Mărturisitori români este mult mai complexă decât s-ar crede, fiind populată cu o mulțime de personaje excepționale, care s-au sacrificat pentru credință și neam, luminând un popor iubitor de Dumnezeu și tradiție creștinească.