Stalpii pamantului - Ken Follett

Stalpii Pamantului este un bestseller international, cu vanzari record; romanul istoric semnat de Ken Follet a fost tradus in peste 30 de limbi, cumuland mai mult de 150 de milioane de exemplare vandute in intreaga lume.

Cartea este apreciata deopotriva de critici, cat si de publicul larg, devenind rapid o lectura obligatorie a vremurilor noastre - ca dovada, a fost aleasa de Oprah Winfrey ca lectura propusa in editia cu numarul 60 a Oprah´s Book Club si a fost inclusa in selectia facuta de Exclusive Books in lucrarea "1001 de carti de citit intr-o viata" (Editura RAO, 2010). Mai mult, cartea a fost adaptata intr-o miniserie de succes realizata de BBC, nominalizata la premiile Golden Globe.

Fragment:

" Ori de cate ori se gandea la vremurile acelea de demult, cand il avea alaturt pe tatal ei cel inteligent, mandru si sever, se simtea cuprinsa de o nostalgie dureroasa ca o rana. Viata ei isi incepuse cursul descendent si haotic din clipa in carto tatal fusese rapit de langa ea. De atunci incoace, tot ceea ce facuse parea sa fi fost lipsit de inteles si de substanta: viata la castel cu Matthew, intr-o lume iluzorie, calatoria la Winchester in speranta vana de a se infatisa dinaintea regelui; pana si eforturile de a-l intretine pe Richard pe cand acesta lupta in razboiul civil. Reusise un lucru care, in ochii altora, reprezenta succesul: devenise un negustor prosper de lana. Dar acest lucru nu-i adusese decat un simulacru de fericire. Isi gasise un drum in viata si un loc in societate care-i ofereau siguranta si stabilitate, dar, in adancul sufletului, fusese tot nefericita si dezorientata pana cand Jack intrase in viata ei.

De atunci, faptul ca nu se putea casatori cu Jack umbrea totul. Ajunsese sa-l urasca pe staretul Philip, pe care altadata il considerase a fi salvatorul si mentorul ei. Nu mai avusese o discutie voioasa, amicala cu Philip de ani buni. Bineinteles, nu era vina lui ca ei nu izbuteau sa obtina anularea casatoriei, dur era cel care insista ca ei sa locuiasca separat, iar Aliena nu se putea abtine sa nu-i poarte ranchiuna.

Isi iubea copiii, dar isi facea griji in privinta lor, pentru ca erau crescuti Intr-o gospodarie atat de ciudata, cu un tata care pleca seara, inainte de culcare. Din fericire, pana acum nu pareau afectati: Tommy era un baiat voinic si aratos caruia ii placeau jocul cu mingea, intrecerile de alergare si joaca de-a soldatilor iar Sally era o fetita dulce si isteata care le spunea povesti papusilor si careia ii pIacea sa-l urmareasca pe Jack desenandu-si proiectele. Nevoile lor de zi cu zi si dragostea simpla pe care i-o aratau reprezentau singurele elemente cu adevarat normale in viata excentrica a Alienei.

Avea in continuare afacerea ei, bineinteles. Se ocupase de negot aproape toata viata ei adulta. In momentul de fata, avea zeci de femei din satele din imprejurimi care torceau si teseau pentru ea in casele lor. in urma cu cativa ani, fusesera sute, dar resimtea si ea, ca toata lumea, efectele foametei, si nu avea niciun rost sa faca mai multa stofa decat putea vinde. Chiar daca ar fi fost maritata cu Jack, tot ar fi vrut sa aiba propria cariera independenta.

Staretul Philip spunea mereu ca anularea putea fi aprobata de la o zi la dar Aliena si Jack traiau in modul acesta frustrant de sapte ani, mancand crescandu-si copiii impreuna, dar dormind separat.

Resimtea nefericirea lui Jack chiar mai dureros decat pe a sa. Il adora. Nici nu stia cat de mult il iubea, cu exceptia, poate, a mamei lui, Ellen, care intelegea ce se petrecea. Ii iubea pentru ca o readusese la viata. Fusese ca o omida inchisa int r-un cocon, iar el o scosese de acolo si ii aratase ca era un fluture. Daca el nu ar fifi venit in luminisul ei secret, daca nu si-ar fi Impartasit poemele-poveste cu ea, daca nu ar fi sarutat-o atat de bland, Aliena ar fi trait toata viata imuna la bucuri ile si la durerile iubirii. incet, usor, Jack trezise dragostea care dormea in sufletul ei. in ciuda varstei fragede, fusese extraordinar de rabdator si de tolerant. Pentru toate aceste lucruri, avea sa-l iubeasca pentru totdeauna.

Pe cand trecea prin padure, se intreba daca nu cumva avea sa se intalneasca, din intamplare, cu Ellen, mama lui Jack. O vedeau din cand in cand, la cate un targ organizat in orasele dimprejur si, cam o data pe an, se strecura in Kingsbridge la amurg si petrecea o seara cu nepotii ei. Aliena simtea o simpatie speciala pentru Ellen: erau amandoua ciudate, femei care nu se incadrau in tipare. Totusi, iesi din padure fara sa o fi vazut pe Ellen.

in drumul printre ogoare, cerceta cu atentie culturile care se parguiau sub razele soarelui. „O sa fie o recolta buna", isi zise. Nu avusesera parte de o vara buna, pentru ca plouase si fusese frig. Dar nu se procopsisera cu inundatii si nici cu bolile de plante care afectasera ultimele trei recolte. Aliena ii multumea lui Dumnezeu. Mii de oameni traiau la limita inanitiei, iar inca o iarna fara provizii avea ucida.

Se opri sa-si adape boii la iazul din mijlocul satului numit Monksfield, care facea parte din domeniul contelui. Era o asezare destul de mare, inconjurata de unele dintre cele mai bune terenuri din tinut, si isi avea propriul preot, care oficia intr-o biserica de piatra. Cu toate acestea, numai jumatate din terenuri fusesera semanate anul acesta. Cele arate erau acum acoperite cu spice aurii, iar restul erau pline de buruieni.

Doi alti calatori se oprisera la iazul din mijlocul satului pentru a-si adapa caii. Aliena ii privi circumspecta. Uneori era bine sa te alaturi altor oameni la drum, pentru protectie; dar putea fi si riscant pentru o femeie. Aliena descoperise ca un barbat precum carutasul ei se arata mereu dispus sa-i Indeplineasca ordinele atunci cand erau singuri, dar, de fata cu ceilalti, era posibil sa nu o mai asculte.

Insa, unul din cei doi calatori opriti in Monkspond era o femeie. Aliena privi mai atent si Isi rectifica prima impresie, dandu-si seama ca era vorba de o fata. Aliena o recunoscu. O vazuse in catedrala din Kingsbridge, de Rusalii. Era contesa Elizabeth, sotia lui William Hamleigh.

Parea nefericita si speriata. Cu ea se afla un ostean ursuz, care indeplinea, in mod, evident, rolul de garda de corp. „Aceasta putea fi soarta mea, isi spuse Aliena, daca ma maritam cu William. Multumesc lui Dumnezeu ca m-am razvratit."

Osteanul dadu scurt din cap catre carutas, in semn de salut, si o ignora pe Aliena. Aceasta se razgandi in privinta intentiei de a le sugera sa plece impreuna. Cat timp se odihneau, cerul se innegri si se porni un vant sfichiuitor. "