Procedura insolventei - Principii. Subiectii, organele si derularea procedurii - Anca Roxana Adam

Lucrarea Procedura insolventei Principii. Subiectii, organele si derularea procedurii prezinta un interes atat teoretic, dar mai ales practic, pentru ca se refera la o analiza centralizata a problematicii privind procedura de insolventa din perspectiva noilor reglementari in materie cuprinse in Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa in antiteza cu procedura insolventei reglementata de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, constituindu-se intr-un indrumar util pentru oricine doreste sa desluseasca acest domeniu specializat.

    Lucrarea a analizat in detaliu prevederile Legii nr. 85/2014, denumita pentru aspect de convenienta Codul insolventei, aspectele principale referitoare la desfasurarea procedurii de insolventa si „actorii” acesteia.

    Lucrarea urmareste analiza desfasurarii procedurii de insolventa, pornind de la principiile pe care se bazeaza Codul insolventei, care reprezinta liniile directoare ale acesteia, dar si implicatiile pe care acestea le au pe parcursul derularii procedurii. Totodata cuprinde o ampla analiza a organelor care aplica procedura de insolventa, a subiectilor procedurii de insolventa si a participantilor la aceasta procedura, din perspectiva prevederilor legale noi, dar si din perspectiva experientei practice generate de aplicarea legilor anterioare care au reglementat acest domeniu.

Fragment din lucrare:

    „§2. Notiunea de creanta certa, lichida si exigibila

    In lumina prevederilor art. 379 alin. (3)-(4) C. proc. civ. din 1865, o creanta este certa atunci cand existenta acesteia rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor ori recunoscute de acesta. Creanta este lichida atunci cand catimea acesteia este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte, chiar si neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de catre acesta, fie opozabile debitorului, in baza unor dispozitii legale sau a unor stipulatii continute in actuI de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala.

    Potrivit art. 663 alin. (2) si (3) C. proc. civ., creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu si este lichida atunci cand obiectul acesteia este determinat sau cand titlul executoriu contine elemente suficiente care permit stabilirea lui.

    Reglementarea noua referitoare la caracterul cert si lichid al creantei, cuprinsa la art. 663 alin. (2) si (3) C. proc. civ., este diferita fata de reglementarea anterioara cuprinsa la art. 379 alin. (2) si (3) C. proc. civ. Din 1865.

    Astfel, daca in lumina Codului de procedura civila din 1865 creanta era certa daca rezulta dintr-un inscris si era lichida daca era determinata ori determinabila pe baza acestui inscris, prin prisma noului Cod de procedura civila creanta este certa daca rezulta dintr-un titlu executoriu si este lichida daca este determinata ori determinabila pe baza acestui titlu executoriu. 

    Aceste prevederi legale, care definesc diferit notiunea de creanta certa si lichida, au natura juridica a unor norme de drept comun, fiind reglementate de legiuitor in cadrul procodurii de executare silita, ca faza a procesului civil.”