Poeme carnivore - C. Suditu

C. Suditu (n. 12 martie 1970, in satul Bajani, comuna Vadu Pasii, judetul Buzau) debuteaza in 2012 cu volumul de poezii „Sub gutui”, Editura Natiunea, Bucuresti, iar in 2014, publica volumul „Terra Nobilis”, la Editura Eikon, Cluj-Napoca. Locuieste in Vadu-Pasii (Buzau). Este prezent in antologia „Romeo si Julieta la Mizil”, editia a VI-a, 2012-2013, si in volumul colectiv „AntePortas – Pasi in cetate”, Editura Rafet, Ramnicu Sarat, 2014. Poemele sale apar in numeroase publicatii, precum: „Citadela”, „Cartelul Metaforelor”, „Don Quijote”, „Oglinda Literara” etc. Membru al cenaclului Qpoem din 2015.

„Coborat din saua baladescului, C. Suditu aduna in strada tot arhondaricul european si tribal in vederea unui bal filosoficesc. La tot pasul, cuplaje imposibile: ratiune si dezmat, hazard si bariere. Lorelinele si Carmelinele asigura migratia dinspre austeritatea sceptica catre fierbinteli acrobatice. Vitalismul cu perspective a la Picasso este tinut in frau de o luciditate cinica. Rezulta mitologii urbane si comploturi galactice proferate la modul carcotas si cu imaginatie naucitoare, carnivora. Cand in scena patrunde Valentina, lexicul iubirii iese din purgatoriu si se revarsa intr-un paradis al meduzelor, demontat prin analize si ipoteze.” Felix Nicolau

"metamorfoza 

rataceam printre ciuperci urbane in care pandeau monstri 

cancerosi 

peste carcasa bituminoasa flegmele straluceau translucide 

in ochii visatoarei de serviciu 

magarul ragea de zece ori seara 

mai bland mai intelept mai sincer 

un-tbre cu roti lingeau dincolo de lampi 

ciupercile acestea in care locuiau insecte su 

prapuse 

im 

puse 

ex 

cluse 

cititorii mancau mititei si visau la Fratii Karamazov 

o turcana dezacordata imita Inno Alla Gioia intr-o bodega 

intr-un dans de mahoarca si necazuri inecate in votca 

botezata cu stil 

pe un perete suspendat o reclama 

Carmelina canta la nu stiu unde 

si ce nu-mi canta mie sa cante sanatoasa 

eram la zece metri in fata cand 

am cazut intr-o ureche de ac disperata 

ma asteptau niste indieni sa-mi ia scalpul 

mostenire de la mama 

ne-am luptat pana spre dimineata cand primul dintre ei 

mi-a cazut in gura era dulce i-am inghitit pe toti 

in afara de unul singur care mi se inchina ca unui zeu 

l-am inghitit si pe el din greseala vrand sa-1 pup 

in trunchiul unui copac toate planetele erau aliniate 

timpul mi-am zis metamorfoza trebuie sa con 

tinue 

mai bine lasa data viitoare cand o sa mai trec "