Padureanca. Moara cu noroc si alte nuvele - Ioan Slavici

Volumul "Padureanca, Moara cu noroc si alte nuvele" semnate de Ioan Slavici, prin structura lui, cuprinde nuvelele cunoscute ale scriitorului, dupa cum urmeaza: "Moara cu noroc" (1881), "Budulea Taichii" (1880), "Popa Tanda" (1875), "Scormon" (1881) si "Padureanca", grupand cinci texte epice. De asemenea, cartea cuprinde repere bibliografice, unde sunt evidentiate cateva dintre cele mai importante momente ale vietii si creatiei lui Ioan Slavici ilustrate cu imagini sugestive si chiar cu pagini de manuscris. Grafica este in acord cu intreg continutul cartii, descoperindu-se cu fiecare pagina migala si talentul de artizan, care strabat timpul si reusesc sa-l invinga. "Moara cu noroc" este o capodopera literara scrisa intr-o maniera dura si apasatoare emotional. Opera este brazdata de o tensiune psihedelica. Tradare, manie, lacomie, gelozie, crima. Slavici este unul din stralucitii reprezentanti ai realismului obiectiv in literatura noastra, un precursor al prozei lui Liviu Rebreanu, prin vocatia de a picta mediul social si de a crea tipologii complexe. Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste, pe care setea de imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. Nuvela psihologica, semnificand "o drama a optiunii", a indeciziei, "Padureanca", are un subiect aparent simplu, pe care se cladeste o tulburatoare poveste de dragoste. "Padureanca" incepe prin prezentarea lui Busuioc, om de frunte in satul Curtici, un bogatan care spunea ca intotdeauna cand intri si iesi din casa trebuie sa-ti faci trei cruci si sa zici „Doamne-ajuta!”. In evolutia prozei epice romanesti, Ioan Slavici este cel care face trecerea de la "ideea de taran" la aceea de taran ca tipologie umana intrisec definita, in concordanta cu ceea ce Mihai Eminescu numea "geniul poporului romanesc". Opera lui Ioan Slavici, atat de extinsa, risipita cu darnicia apostolului sarac, in dreapta si in stanga, in cursul unei lungi vieti de munca culturala si creatiune artistica, trebuie stransa intr-un loc, atat pentru a da sinteza talentului lui, cat si pentru faptul ca ea constituie o bogata comoara din care trebuie sa se impartaseasca publicul.