Pachet. Razboiul din Ucraina

Batalionul Azov. Eroism si extremism in Ucraina - Vladimir Zincenco

Folosit de Vladimir Putin ca unul dintre pretextele pentru invadarea Ucrainei, existenta si evolutia Batalionului / Regimentului Azov a fost dintotdeauna extrem de controversata. Pornind de la mostenirea ideologica a lui Stepan Bandera si istoria legaturilor cu nazismul ale Ucrainei anti-sovietice in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, un grup de ultrasi ai unei echipe de fotbal a constituit, in 1982, un prim nucleu al acestui grup de presiune, transformat in unitate paramilitara de voluntari ucraineni (si luptatori straini) in anul 2014, o data cu invazia ruseasca a Crimeei si debutul confruntarilor cu separatistii din Donbas.

Dincolo de implicarea controversatului oligarh Ihor Kolomoiski, o simbolistica destul de controversata, facand apel la Wolfsangel si Soarele Negru poate trimite la simpatiile neo-naziste ale unora dintre membrii Azov, dintre care o parte, grupati in jurul lui Andrii Biletki, primul comandant al batalionului, a optat pentru transformarea unei falange a miscarii intr-un partid politic (... dar unul care a obtinut doar 2% la ultimele alegeri din Ucraina!).

De la Mariupol 2014 la Mariupol 2022 si Epopeea Azovstal, Batalionul Azov – devenit regiment integrat Garzii Nationale a Ucrainei si condus de Denis Prokopenko (alt fost ultras al unei echipe de fotbal!) – a ramas un reper semnificativ al confruntarilor din Ucraina, fie ele militare, politice sau culturale...

Ucraina si Rusia, iubire si ura - Michael Tchernoff-Horovitz

Ucraina si Rusia au o istorie comuna dar, totusi, atat de plina de contradictii si conflicte — limbile si culturile sunt asemanatoare, insa destul de diferite, iar istoria dovedeste ca nici Uniunea Sovietica nu a putut sa le aduca la un numitor comun, ba chiar dimpotriva! Asta chiar daca multi lideri ai URSS — Hrusciov, Brejnev, Cernenko sau Gorbaciov — erau ucraineni sau aveau legaturi foarte stranse cu Ucraina...

Radacinile conflictului dintre Rusia si Ucraina sunt adanci. In esenta, Moscova nu accepta independenta Kievului.

Marele jurnalist Ryszard Kapuściński scria in 1991: „Viitorul Ucrainei se va desfasura in doua directii: relatiile cu Rusia si relatiile cu Europa, cu lumea. E nevoie de amandoua ca viitorul sa fie favorabil”. Si pentru ca Ucraina n-a reusit sa se pozitioneze fata de sine, n-a reusit nici fata de Rusia.

„Ortodoxie versus catolicism, influenta Vienei fata-n fata cu cea a Moscovei, colaborationism sau rezistenta, nazism contra comunism, de la visul de libertate al cazacilor la imbratisarea sufocanta a Maicii Rusii, Holodomor si Holocaust — memoria colectiva ucraineana e puternic fracturata. Diviziunile de azi ale societatii se hranesc din valurile de sange ce despart etnii, regiuni si religii. Ucraina e o sinteza a tragediilor continentului si a ororilor secolului XX...”

Actorii invaziei din Ucraina. De la Zelenski la Zolotov, via Putin - Taras B. Ignatenko

Razboiul din Ucraina este si un razboi mediatic, datorita personajelor extraordinare care dau viata povestilor emotionante si, uneori, pitoresti despre felul in care David ii rezista lui Goliat, desi lupta parea initial teribil de disproportionata. 

In epoca internetului, o sumedenie de legende si mituri au scris spontan istorie, de la „Fantoma din Kiev” care este un soi de Rambo convertit la lupta aeriana incrancenata la granicerii de pe Insula Serpilor care raspund cat se poate de plastic ultimatumului rusesc, ori de la gloantele unse cu grasime de porc pentru a-i opri pe combatantii ceceni sa ajunga in Rai la tancurile ajunse la fiare vechi... 

 In egala masura, actorii reali – din ambele tabere - ai evenimentelor sunt implicati in aventuri uluitoare, fie ca e vorba, pe de o parte, de Volodimir Zelenski, Vitali Khlitschko, Miss Ucraina ori castigatoarea de la Eurovision sau, de cealalta parte, de Vladimir Putin, Serghei Lavrov, mercenarii din Grupul Wagner, Serghei Soigu sau enigmaticul general Zolotov, conducatorul trupelor de invazie...

TRANSNISTRIA intre Moldova, Ucraina si Rusia - Vladimir Zincenco

Analistii politici constata ca se inmulteau semnele care aratau ca noua strategie a Rusiei consta in efectuarea de provocari in Transnistria care sa justifice atacarea Moldovei si, posibil, deschiderea drumului armatei ruse catre Romania, stat „inamic” din perspectiva Kremlinului, fiindca a ajutat activ Ucraina inca de la inceputul „operatiunii militare speciale”, era membra NATO si avea instalat pe teritoriul ei o instalatie militara care afecta interesele rusesti in zona – scutul antiracheta de la Deveselu.

Moscova este teribil de interesata de aceasta controversata fasie de pamant, importanta ca ghimpe deopotriva in coastele Moldovei si Ucrainei, altminteri o zona saraca si neatractiva din punct de vedere economic, de altfel total dependenta de gazele livrate gratis de catre Federatia Rusa.

„Independenta” Transnistriei, declarata in 1990, inainte de conflictul sangeros dintre nistrenii sustinuti de Rusia si guvernul de la Chisinau, a fost ceva tipic celorlalte enclave inventate de Lenin, dezvoltate de Stalin si exploatate geopolitic de Rusia post-sovietica: Abhazia, Nagorno-Karabah si Osetia de Sud.

„Romania va ataca Transnistria, impreuna cu NATO si Ucraina, si va anexa Republica Moldova” – iata una din naratiunile principale ale propagandei Kremlinului. „Incalcarea drepturilor cetatenilor de limba rusa din Transnistria, care trebuie protejati, eliberati” este un alt alt mit folosit in aceasta perioada. Scopul final este, insa, refacerea Uniunii Sovietice(aducand la sanul Moscovei toti „copiii sai rataciti”,

inclusiv Ucraina si Republica Moldova, dar nu numai)- testamentul politic mai mult sau mai putin marturisit al lui Vladimir Putin. Doar asa considera acesta ca s-ar putea situa, in istorie, pe aceeasi pozitie cu un Petru cel Mare, dar si cu un Lenin sau, chiar, cu un Stalin.