Ortodoxia romaneasca in istorie si contemporaneitate - Mircea-Gheorghe Abrudan

Description

PREDOSLOVIE „Ca a cauta si a culege multe cu amanuntul, si a vorbi despre toate, este de datoria celui care scrie istoria” (2 Macabei 2, 31), spune cronicarul Macabeilor, al martirilor rezistentei vechilor iudei in fata tiraniei paganesti. De aceasta datorie sfanta de a ne cunoaste istoria alcatuirii si devenirii noastre nationale, de a ne cunoaste ctitorii, vitejiile si jertfele lor, de a ne inspira din pildele de rezistenta autentica in „legea parinteasca” si in constiinta de neam, precum si de a ne cunoaste propria memorie colectiva intre timp erodata de virusuri ideologice si fenomene de agravata deculturalizare, s-a achitat cu brio tanarul si energicul istoric Mircea-Gheorghe Abrudan in cartea de fata. Avand o tematica actuala, cercetatorul clujean priveste Ortodoxia ca o piatra unghiulara in istoria veche si contemporana a poporului nostru, redescoperind continuitatile, prefacerile si suprapunerile dintre istoriile marilor, dar si mai micilor oameni de dincolo si dincoace de Carpati, care au dus o viata inchinata unui bine mai mare si mai cuprinzator decat cel al propriei bunastari. Volumul, asadar, cuprinde evocari ale marilor voievozi romani, ca Mircea cel Batran, Mihai Viteazu, Constantin Brancoveanu, care au lucrat cu deplina constiinta a solidaritatii de credinta si de neam cu romanii din Ardeal, precum si evocari de mari ierarhi, ca Sfi ntii Antim Ivireanul sau Andrei Saguna, caruia, in mod fi resc, autorul ii dedica un intreg capitol, incursiuni in evenimente fundamentale pentru patria noastra, cum ar fi revolutia pasoptista, Marele Razboi si Unirile prin care ne-am reintregit, pentru moment, tara. Dar  10 † Parintele Episcop Macarie Dragoi istoria aceasta se scurge pana in prezent la noi, caci autorul ne impartaseste numeroase evenimente si marturii din spiritualitatea teologica traita in zilele noastre, precum si impresiile culese de domnia sa in peregrinarile sale prin comunitatile crestin-ortodoxe din Diaspora romaneasca. Un cronicar al vremurilor noastre, avand o indoita raspundere atat fata de „adevarul lucrurilor”, cat si fata de memoria colectiva a unui popor care a avut – si ar fi vital sa nu si le piarda... – visurile, dorurile si nazuintele sale de eliberare si afi rmare a traiului si crezului sau. Dincolo de valoarea sa intrinseca, volumul acesta de vieti si istorii intrepatrunse (iar nu paralele), este binevenit si pentru ca se inscrie intr-un curent istoriografi c onest, care cauta sa se dezbare si de mitizarea inceputurilor istoriei nationale – totusi inerenta fondatorilor statului si culturii romanesti contemporane epocii si fara a fi echivalenta cu mistifi carea, cum atrage atentia Mircea-Gheorghe Abrudan –, dar si de curentul coroziv si nociv al demitizarii, care sufera de grave carente deontologice. In acest sens, reprezentativ este studiul despre cultul lui Mihai Viteazu in Transilvania, domnitorul fi ind prezentat ca fi gura fondatoare a romanitatii (pre) moderne, cu atat mai mult cu cat din voievod un cunoscut istoric popularizator facuse din el un model de falsa mitologie nationala. Marea noastra problema, insa, este ca „asistam, din nefericire, la o veritabila depreciere si chiar evacuare a istoriei nationale din discursul public si, mai grav, din sistemul scolar de stat, deoarece orele de istorie s-au imputinat, iar manualele alternative trec cu vedere (asta daca nu infi ereaza sau ponegresc) personalitatile panteonului romanesc.” (pp. 19-20). Asadar, nu doar prin opere comercializate cu mare sarguinta, ci si prin politici educationale, ne aflam intr-un punct critic in care ne stergem istoria sau o modifi cam in asa fel incat sa nu mai stim de unde venim, ce strabuni am avut, ce fel de patrie  Predoslovie 11 au plamadit si din ce credinta s-au adapat. In aceasta privinta, miza unor astfel de scrieri ca cea de fata nu mai e doar una cultural-academica, ci ea tine si de mentinerea unei constiinte nationale, dar si bisericesti. Suntem in astfel de vremuri in care trebuie sa intelegem ca nici patria, nici Biserica, nu exista inertial, ca fi ind de la sine intelese. Niciodata nu a fost astfel. Atat patria, cat si „bunastarea sfi ntelor lui Dumnezeu biserici”, s-au facut cu multa, multa rugaciune, truda, lupta, sacrifi ciu. Si se vor mentine doar daca si noi punem umarul la crucea ridicata odinioara de inaintasii nostri. Cu mare bucurie incurajez pe MirceaGheorghe Abrudan sa continuie lucrarea sa de credincios cronicar al Bisericii si neamului, precum si al adevarului. † Parintele Episcop Macarie Dragoi al Episcopiei Ortodoxe Romane a Europei de Nord Stockholm, 17 august 2019 La praznuirea Sfantului Gheorghe Lazar Pelerinul de la Varatec