Omenia si frumusetea cea dintai - Gheorghe Racoveanu

Cu ce bucurie am recitit acest text somptuos si totusi concis, aproape laconic! Nu ma indoiesc ca exegeza lui Racoveanu va figura intr-o zi alaturi de alte interpretari clasice ale realitatilor romanesti, semnate de nume ilustre, de la MIhai Eminescu si Hasdeu la Lucian Blaga si Mircea Vulcanescu.

Nu voi incerca sa rezum iscusita hermeneutica a lui G. Racoveanu. NU voi stiorbi bucuria cititorului de a o descoper singur. Prin asemenea contributii se pregateste ziua in cand se va putea scrie adevarata istorie a neamului si culturii romanesti. Si de-abia atunci vom putea intereasa, in mod sincer si profund, Occidentul, a carui atentie o jinduim atat.

Mircea Eliade

Consemnand printre virtutile omeniei romanesti insusiri inalte, precum: iubirea de oaspeti (o forma particulara a filoxeniei avraamice), facerea de bine, marinimia, spiritul dreptatii, tinerea cuvantului dat, jertfelnicia, modestia, onoarea si, nu in ultimul rand, credinta, George Racoveanu subliniaza originea evanghelica a acestei trasaturi definitorii a poporului roman.

Ba mai mult, autorul arata ca omul de omenie, crestin in esenta sa, chiar daca nu identifica omenia cu sfintenia, se raporteaza corect la violenta (ca unul care stie ca judecata este privilegiul exclusiv al lui Dumnezeu),,, se teme de rusine" (tine la onoarea sa, asadar nu se lasa injosit prin fapte si vorbe de rusine) si, mai presus de orice, este constient de originea sa divina (e chip al slavei dumnezeiesti celei negraite), drept care inseteaza si suspina mereu dupa,, frumusetea cea dintai". Pe scurt, omenia e, nici mai mult, nici mai putin, decat trairea particulara, romaneasca, a Adevarului Evangheliei.

Salutat cu entuziasm de Mircea Eliade, inca de la publicarea lui, in 1961, eseul lui George Racoveanu despre omenie, ca trasatura definitorie a spiritualitatii romanesti, se inscrie printre proiectele curajoase si meritorii ale editurii Predania, de repunere in circulatie a catorva texte fundamentale, de mica intindere, dar concise, care inca ne mai ofera o cheie de lectura si de intelegere corecta a valorilor perene ale acestui neam.

Asadar, in aceste vremuri pline de confuzie ideologica, daca ni se pare greu, ba chiar imposibil sa ajungem sfinti, sa ne straduim, dupa puteri, sa fim macar oameni de omenie.

Cosmina Tamas