Note politice vol. 2. 1916-1917 - Alexandru Marghiloman

Mai tragica era problema tineretii, Marele Stat-Major dand ordin ca toti

tinerii de la varsta de 18 ani in sus sa plece de la vetrele lor si sa se indrepte

spre Moldova. Ordinul era explicabil, fata de marile pierderi pe care le

suferisem trebuia sa ne asiguram in Moldova cat mai multe posibilitati de noi

recrutari, era o conditie indispensabila pentru refacerea armatei si pentru

continuarea luptei. Dar in imprejurarile in care ne aflam atunci, va puteti

inchipui ce a fost executarea practica a unui atare ordin. Sa transporti zeci

de mii de tineri cu trenul, era o imposibilitate materiala. Nu ramanea deci

decat sa vina pe jos, dar nenorocitii de ei unii nu aveau haine, altii erau

desculti, cerseau de mancare, cadeau de oboseala, se imbolnaveau de frig,

mureau pe la portile hanurilor.

Spre culmea nenorocului, se raspandise vestea ca in urma participarii

unor cercetasi la luptele de la podul Jiului, germanii, drept represiune,

impuscau fara judecata pe toti cercetasii, si atunci mii de cercetasi, mii de

copii de 10, 12, sau 14 ani au pornit nebuneste pe jos spre Moldova.

Situatia era de asa fel ca nu puteam face mai nimic pentru ei, abia mai

tarziu, in Moldova, le-am putut veni in ajutor, dar dupa cate dureri si dupa

cate jertfe!

La fiecare dintre noi era de dimineata pana noaptea tarziu o miscare si o

agitatie nemaipomenita. Partizani politici, rude, prieteni, cunoscuti intrau si

ieseau, unii voiau sa plece si cereau sa le inlesnim plecarea, altii se

intorceau ca sa spuna ca s-au razgandit, altii nu se puteau hotari, se vaitau

si cereau sfaturi. Nu stiai singur ce sa mai faci, cum sa-i linistesti si cum sa-

i impaci. Te implorau, te amenintau, era sfasietor.