Naufragiul - Pavel Corut

Momente de cumpana

Natalia intra in apartament si inchise ferestrele. Dupa aceasta, se arunca pe canapea si izbucni in hohote de plans. Sentimentele reprimate se revarsau in cascade si ea le lasa sa curga.

Era sigura ca, in acel loc, n-o auzea nimeni. isi putea jeli dragostea ranita cat voia. Parintii nu puteau veni acasa mai devreme de ora 18. 00 si era numai 11. 00.

Avea tot timpul sa lase sufletul in voia lui. Daca era vorba de plans, plans sa fie. Rasese destul alta data. Nu vazuse partea otravita a darului pe care Dan i-l intinsese. Acum, o vedea si-o simtea pana in adancul fiintei sale.

La un moment dat, telefonul mobil piui de cateva ori. Putea fi unul din parinti. Fata il lua si studie numarul. Era Dan. Nu-i raspunse.

Puse telefonul langa ea si lasa paraiasele de lacrimi sa-i brazdeze obrazul in continuare. incepuse sa gandeasca. Atatea visuri stinse in muguri...

Cu ce am gresit eu, Doamne? isi aminti ca Vanda ii spusese ca Dumnezeu nu era interesat de fetele vinovate si se opri.

Se intreba din nou: Daca Dumnezeu exista, cum de am ajuns in starea asta? Eu eram o fata foarte cuminte. Nimeni nu-i raspunse.

Nu era prima fata pacalita care isi punea o asemenea intrebare. Multe, foarte multe fete ca ea trecusera prin ordaliile de dupa pierderea fecioriei cu barbati care nu le iubisera.

Educatia severa din familie isi spuse cuvantul destul de curand. Natalia se opri din plans, vorbind cu voce tare: Plansul nu-mi rezolva problemele. Eu trebuie sa le rezolv; Ce trebuie sa fac acum?

Gandul o indemna sa faca o baie fierbinte, sa se relaxeze putin, il asculta. Intra in baie si dadu drumul la dus. Potrivi apa si se dezbraca. isi zari trupul sculptural in oglinda si avu o reactie negativa, de sila.

Isi daruise ce era mai important din trup unui crai interesat numai de sex. Dar oare Dan era chiar asa? intreba un gand timid. Poate Vanda a mintit. Asa este! raspunse constiinta, cu gandul la scenele din fotografii.

Fata facu un dus fierbinte si-l finaliza cu un sfichi de apa rece. De indata, simti ca prindea puteri si se inviora. Se sterse puternic cu prosopul, sa inlature senzatia de murdarie care o chinuise. Se imbraca din nou in blugi si-n bluza si pomi desculta prin casa.

Deschise ferestrele si usa de la balcon, sa intre aer proaspat. Iesi in balcon si se prinse de balustrada. Un simplu salt si as scapa de, toate necazurile, isi spuse ea calma. Eu insa nu fac asta. Nu-mi dau viata pentru nimic in lume. Toate problemele mele au leac.

Acest mic solilocviu o intari teribil. Personalitatea sa puternica se aduna din nou, in forme noi, dictate de noua situatie. Nu sunt nici prima, nici ultima fata pacalita de un cuceritor cu figura de copil nevinovat, rationa ea. Rana din trup s-a vindecat. Se va vindeca si cea din suflet...