Monseniorul Vladimir Ghika. Peregrinul apostolic - Louis-Bernard Koch

Iubeste-ti aproapele

Povestea acestui om extraordinar care a fost Vladimir Ghika incepe ca in basme, cu nasterea sa ca print, in 1873, pe malurile Bosforului, intr-un Constantinopol inca otoman si care mai avea mult pana sa devina modernul Istanbul, ne poarta apoi prin Sankt-Petersburg, Bucuresti, Roma ori Paris, dupa care strabate toate continentele, intalnind deopotriva saraci si bogati, oameni simpli ori regi, si se sfarseste tragic intr-o inchisoare a regimului comunist criminal din Romania anului 1954.

Ceea ce este extrem de valoros in acest album si ne-am bucura sa descopere cat mai multi cititori – copii mai mari si adolescenti, dar nu numai – este modelul de Om pe care ni-l propune. Indiferent de credintele personale, nu poti sa nu fii impresionat de viata si faptele lui Vladimir Ghika, de ajutorul si sprjinul pe care le-a acordat intotdeauna celor in suferinta, de modestia si nobletea cu care a interactionat cu marii oameni ai vremii sale. In plina tinerete, ingrijeste fara nici o ezitare bolnavi de lepra sau tuberculoza, ba chiar doneaza piele unui taran ranit in rascoala de la 1907; desi are ocazia sa plece din tara si in 1939, la izbucnirea razboiului, si in 1945, la venirea comunistilor, alege de fiecare data sa ramana, considerand, in pofida riscurilor incontestabile, ca aici e mai multa nevoie de el; trecut de 80 de ani si aruncat de comunisti in inchisoarea de la Jilava, renunta la ratia sa de hrana in favoarea detinutilor mai tineri.

Este o carte religioasa? Cine doreste, poate crede acest lucru, desigur. La fel cum altii, dimpotriva, vor spune ca nu e suficient de religioasa. Nu ne facem iluzii ca vom multumi pe toata lumea si nici nu ne propunem asta. Cand e vorba de lipit etichete, fiecare are propriul set – evident, mai bun decat al altora. Dar important este mesajul acestei povesti adevarate, un mesaj pe care toti il stim, dar uneori ne prefacem ca l-am uitat: iubeste-ti aproapele – fii bun, ajuta, asculta, mangaie, iarta – fara a astepta rasplata si fara a judeca.