Minciuni pe canapea - Irvin D. Yalom

Irvin D. Yalom este profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford, si practica psihiatria in San Francisco si Palo Alto. Cum in tinerete nu s-a putut dedica unei vieti scriitoricesti, la presiunile familiei, a ales o cariera medicala, dar a revenit ulterior la scris, imbinand cu succes povestile despre psihoterapie cu fictiunea. Minciuni pe canapea este prima sa opera 100 % fictiva, tot pe tema psihologiei, bineinteles.

Romanul este construit in jurul unei intrebari interesante: isi poate pierde mintile un psihiatru? Poate fi el pacalit, sedus, manipulat, chiar in timpul sedintelor in care ar trebui sa detina controlul asupra pacientilor? Minciuni pe canapea este astfel o demonstratie absoluta a faptului ca toti oamenii sunt supusi acelorasi legi, oricat de experimentati si scoliti ar fi. Toti suntem vulnerabili in fata iubirii si a singuratatii. 

Plin de sine si increzator in propriile forte, tanarul psihanalist Ernest Lash desconsidera sfaturile mentorului sau, Marshal Streider, si recurge in timpul sedintelor de terapie cu pacientii, la tehnici experimentale. Asa ajunge sa stabileasca o relatie bazata 100% pe sinceritate cu o pacienta noua, Carolyne Leftman. Ernest isi deschide sufletul in fata femeii, lasandu-se complet descoperit, netrecandu-i nicio clipa prin minte ca pacienta isi doreste, de fapt, sa il manipuleze si sa il distruga. Prins in aceasta capcana, tanarul psihiatru va descoperi adevaruri incomode despre sine si despre natura umana, ale carei dedesubturi credea ca le cunoaste.

Cartea, la fel ca si celelalte scrieri ale lui Yalom, a fost primita cu mare interes de catre public. Totodata, a fost laudata de critici, care o considera una dintre cele mai amuzante si emotionante romane care s-au scris vreodata despre psihanaliza.

IRVIN D. YALOM s-a nascut la 13 iunie 1931, la Washington, intr-o familie de emigranti rusi. Desi fascinat de literatura, alege o cariera medicala, la presiunile familiei, singura concesie pe care o face vocatiei sale umaniste fiind specializarea in psihiatrie. Devine un eminent psihoterapeut, publicand numeroase lucrari de specialitate, cele mai cunoscute fiind The Theory and Practice of Group Psychotherapy (1970), tradusa in douasprezece limbi, si Existential Psychotherapy (1980), dar si volume de povestiri: Love's Executioner and Other Tales of Psychotherapy (1989) si Momma and the Meaning of Life (1999). Debutul sau ca romancier cu Plansul lui Nietzsche (When Nietzsche Wept, 1992; Humanitas, 1995, 2006) suscita entuziasmul publicului si al criticii, devenind bestseller international si primind in 1993 The Commonwealth Club of California Gold Medal pentru cel mai bun roman. Minciuni pe canapea (Lying on the Couch, 1996), cel de-al doilea roman pe care il semneaza, este o radiografie a relatiilor care se pot naste intre terapeut si pacient si a consecintelor acestora. Inspirat tot de universul fascinant al psyché-ului, Minciuni pe canapea reafirma vocatia si originalitatea artistica a lui Yalom, fapt confirmat si de publicarea operelor sale de fictiune in douazeci de tari. In 2005 i-a aparut cel de-al treilea roman, The Schopenhauer Cure. In prezent, Yalom este profesor emerit de psihiatrie la Stanford University, California.