Metamorfoza burghezului - Jacques Ellul

Jacques Ellul (1912-1994) a fost una dintre personalitatile cele mai provocatoare ale vietii culturale franceze din a doua jumatate a secolului XX. Ellul a refuzat cu obstinatie „specializarea”, a fost simultan teolog, filosof, sociolog, istoric al institutiilor, profesor de istorie a dreptului, realizand o opera de o mare originalitate, adeseori contestatara, concretizata in peste saizeci de carti.

…Un eseu fascinant despre caracterul burghez al societatii moderne si contemporane. Traducere din limba franceza de Octavian Soviany.

 In Metamorfoza burghezului (1967) Ellul priveste burghezia mai mult ca pe o categorie ontologica decat sociala, caracterizata printr-o uriasa capacitate de asimilare, gratie careia a reusit sa-si neutralizeze toti contestatarii (crestinismul, ideologia de stanga, arta) si sa-si imprime caracteristicile societatii actuale, care este in totalitate burgheza, desi burghezia in calitate de clasa a disparut. Burghezul, creatorul unei lumi nihilocentrice este – considera finalmente Ellul – unul dintre aspectele esentiale ale omului, este poate chiar omul insusi, iar concluzia cartii sale nu este catusi de putin linistitoare: „poate ca, odata cu instaurarea acestui centru negativ, a nimicului dat ca centru, cu instalarea in vid, burghezul a raspuns unei dorinte inconstiente a omului, unei pasiuni a propriei lui disparitii. Aceasta miscare lenta, prin care omul s-a substituit progresiv cu lucruri care infaptuiesc ceea ce altadata exprima fragmente din personalitatea lui, acest proces constant de inventie care a facut ca ansamblul activitatii umane sa se sparga in operatiuni multiple, disociate, dezintegrate, prin care omul se amputeaza de fiecare data de o putere si de un miracol, acest calcul minutios care da nastere unui obiect care satisface pe deplin omul exact in momentul cand il elimina, toate acestea poate ca nu exprima decat stradania omului de a se elimina pe el insusi. Poate ca, in cele din urma, omul este bantuit de o pasiune a mortii si nu doreste in secret decat sa se implineasca prin propria lui negatie. Suicid mai profund, mai subtil, mai exigent decat barbituricul personal sau bomba H. colectiva.”

Octavian Soviany

Octavian Soviany - Revista Observator Cultural

Jacques Ellul (1912 -1994). A fost una dintre personalitatile cele mai provocatoare ale vietii culturale franceze din a doua jumatate a secolului al XX-lea. Personaj proteic, ca si „burghezul“ caruia a vrut sa-i surprinda personalitatea complexa si contradictorie, Ellul a refuzat cu obstinatie „specializarea“, a fost simultan teolog, filozof, sociolog, istoric al institutiilor, profesor de istorie a dreptului, realizind o opera de o mare originalitate, adeseori contestatara, concretizata in peste saizeci de carti...

Fragment din Metamorfoza burghezului:

Avertisment

Cel care va parcurge de la un capat la altul acest eseu va avea neindoielnic impresia ca a gasit descrieri asemanatoare, repetitii, dublete si ca uneori e purtat oarecum inapoi. Temele fundamentale sunt intr-adevar reluate de mai multe ori, caci am incercat sa am in vedere un ansamblu complex. Din acest motiv am privit acelasi fenomen cand ca pe o imagine reprezentata, cand ca pe o realitate obiectiva, ca dat si ca trait, ca semnificant si ca semnificat, ca premisa si ca finalizare, ca functie si ca structura, ca ideologie si ca institutie; dar era vorba de aceeasi realitate, privita in toate fatetele sale, asadar repetata si reinnoita. Era vorba de aceeasi piesa, plasata in functie de necesitatile momentului, intr-o alta parte a puzzle-ului. Este ceea ce poate face lectura acestui eseu, la fel de delicata ca si scrierea lui. (Jacques Ellul)