Medeea si copiii ei - Ludmila Ulitkaia

Medeea si copiii ei, aparut in 1996, este al doilea roman al Ludmilei Ulitkaia, tradus pana acum in peste douazeci si cinci de limbi. In 1997 a fost distins in Italia cu Premiul Penne, iar in anul 2009 a fost nominalizat pe lista scurta la Booker Prize.

Reeditand parca intemeierea coloniilor antice in Crimeea, familia Sinopli, alaturi de alte familii de greci, armeni sau evrei, s-a stabilit printre tatari in orasul Feodosia in secolul al XIX-lea. De atunci, de-a lungul mai multor generatii, evenimentele care au zguduit Rusia i-au purtat pe descendentii ei care incotro, de la Moscova pana la Tbilisi sau Taskent. Odata cu relativa domolire a istoriei insa, in sezonul estival, cei plecati incep sa fie atrasi inapoi si, impreuna cu copiii lor, se intorc an de an sa-si petreaca vacanta in casa primitoare a batranei Medeea, singura ramasa in locurile de bastina. Sub soarele de vara, ca un ecou al pasiunilor ce-au bantuit dintotdeauna numeroasa familie, intre tineri se innoada si se deznoada navalnice iubiri, cu derizoriul lor inevitabil si tragicul lor de neinteles. Medeea, femeie fara copii, ii urmareste discret pe tot mai numerosii urmasi ai parintilor si bunicilor ei, amintindu-si totodata intamplarile petrecute in familia Sinopli in lunga ei istorie. Le intelege vietile complicate si ii compatimeste in sinea ei, dar ii accepta senina pe toti, asa cum sunt, cu bunele si relele lor, pentru a-i vedea adunati laolalta.

LUDMILA ULITKAIA, una dintre cele mai importante si apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a nascut intr-un sat din Urali in 1943. Dupa ce isi ia licenta in biologie la Universitatea din Moscova, lucreaza in cadrul Institutului de Genetica. La sfarsitul anilor ’70 se angajeaza consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova si scrie scenarii de film. Primul sau roman, Soniecika (1995; Humanitas, 2004), ii aduce instantaneu notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurta la Premiul Booker pentru Literatura Rusa si recompensat cu premiile Médicis étranger si Giuseppe Acerbi. Urmatorul roman, Medeea si copiii ei (1996), ii sporeste renumele cu o noua nominalizare la Premiul Booker, pe care si-l adjudeca in 2001 pentru Cazul Kukotki, roman incununat si cu Premiul Penne (2006). Inmormantare vesela (1997; Humanitas, 2005), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, este tradus in peste douazeci de limbi. De acelasi succes se bucura volumul de povestiri Fetitele (2002; Humanitas Fiction, 2013), precum si romanele Minciunile femeilor (2003; Humanitas, 2005) si Al dumneavoastra sincer, Surik (2003; Humanitas Fiction, 2008), castigator a mai multe premii: Romanul anului 2004 in Rusia, Premiul National pentru Literatura in China (2005) si Grinzane Cavour in Italia (2008). Daniel Stein, traducator (2006; Humanitas Fiction, 2011) a fost incununat cu premiile: Bolsaia Kniga (Marea Carte), Parintele Alexandru (Germania–Rusia, 2008) si Simone de Beauvoir pentru libertatea femeilor (Franta, 2011). In 2010, Ulitkaia publica romanul Cortul verde, tradus in romana cu titlul Imago (Humanitas Fiction, 2016), primit elogios de presa internationala, iar in 2015, Scara lui Iakov (Humanitas Fiction, 2018), care a castigat, in cadrul Premiilor Bolsaia Kniga, Locul al treilea si Premiul cititorilor. Cartile Ludmilei Ulitkaia s-au vandut pana in prezent in peste doua milioane de exemplare. In 2013 i s-a acordat distinctia Officier de la Légion d’honneur si in 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura Europeana.