Lumea ca vointa si reprezentare. Volumul I + II - Arthur Schopenhauer

„Viata este o afacere care nu-si acopera costurile.“ (Arthur SCHOPENHAUER)

„Daca ceea ce spune Schopenhauer nu va fi niciodata uitat, asta tine probabil de faptul ca ceea ce el spune nu e legat de cuvintele pe care le foloseste; cele spuse ar putea fi foarte bine redate si cu alte cuvinte – dar va ramane totusi, dincolo de asta, un sambure de simtire, o traire a adevarului atat de satisfacatoare, de indestructibila si de invulnerabila, atat de autentica cum n-am mai aflat nicaieri altundeva in filozofie. Te ajuta atat sa traiesti, cat si sa mori, si mai ales sa mori: indraznesc sa afirm ca adevarul rostit de Schopenhauer, prin satisfactia pe care ti-o aduce, te ajuta sa faci fata in ceasul de pe urma – si asta fara nici un chin, fara vreun efort de gandire, fara cuvinte.“ (Thomas MANN)

„Degeaba privirile noastre cauta vreo singura radacina din care s-ar inalta un trunchi puternic, vreo palma de pamant rodnic si sanatos: pretutindeni praf, nisip, incremenire, moarte lenta. Un om ratacit in acest pustiu, singuratec si fara speranta, nu si-ar putea gasi un simbol mai nimerit decat pe cavalerul intovarasit de Moarte si de Diavol, asa cum l-a desenat Durer, cavalerul in platosa, cu privirea aspra, care, singur cu calul si cu cainele sau, isi urmeaza impasibil drumul de groaza, fara sa-i pese de inspaimantatorii lui tovarasi, dar fara nici o speranta. Schopenhauer al nostru a fost acel cavaler al lui Durer: era lipsit de orice speranta, dar dorea adevarul. Nimeni nu se poate asemui cu el!“ (Friedrich NIETZSCHE)

„Schopenhauer e dintre autorii aceia care nu vor avea a se teme de soarta celor ce scriu de azi pe maine. E drept ca multa lume va fi jignita la citirea cartilor lui, indeosebi toti aceia care fac din scris si invatatura o meserie; dar lumea va ajunge a se impaca cu multe dintre invataturile pesimiste ale filozofului.“ (Mihai EMINESCU)„Din tot ce a scris si a gandit Schopenhauer, vii raman numai revarsarile sale de umoare. [...] Ceea ce ramane dintr-un ganditor este temperamentul sau, adica tot ce face atunci cind uita de sine; un filozof amuza, deruteaza, intereseaza tocmai prin contradictii, prin capricii, prin reactiile imprevizibile si incompatibile cu liniile fundamentale ale gandirii sale.“ (Emil CIORAN)