Letopisetul Tarii Moldovei. O sama de cuvinte - Ion Neculce

Acest pamant al Moldovii n-au fost asedzat de demult de oameni, sa fie fost trait intr-insul cu pace, ce in cateva randuri au fost si pustiiu. Deci pentru acee nu sa afla letopisete scrisa de pamanteni vechi. Ce de la o vreme, de la descalecatul lui Dragos-voda, tarziu s-au apucat Urechi vornicul de au scris istoriile a doi istorici lesesti. Si l-au scris pana la domnia lui Aron-voda. 

Apoi au mai facut dupa Ureche vornicul si un Simion dascal, si un Misail calugarul, si un Evstratie logofatul, si iar l-au scris, cat au scris Ureche vornicul, pana la Aron-voda. Numai acestie, poate-fi, au fost oameni neinvatati, de n-au citit bine la istorii, ca au defaimat pre moldoveni, scriind ca sunt din talhari. Pentru aceasta dara nimene din scrisorile lor, nici cele ce ar fi fost adevarate, audzite sau vadzute a lor, nu le pot oamenii crede. 

Iara pre urma acestora s-au apucat dumnealui Miron Costin, vel-logofat, de au facut un letopisatǔ. Si cat n-au putut istovi Miron logofatul l-au istovit fiiu-sau, Nicolai Costin, biv-vel-logofat, si l-au scris di-nceputul lumii, aratand cine au trait pre acest pamant, cu marturii a istorici sreini. Si l-au scris pana la Dragos-voda, si de la Dragos-voda l-au scris di pe izvodul lui Ureche vornicul pana la Aron-voda. Insa mult l-au mai impo-dobit, mai frumos, si Miron logofatul si fiiu-sau Nicolai Costin. Iar mai inainte nu sa mai gaseste scris de Miron sau de fiiu-sau Nicolai. Poate-fi, de ar fi si scrise de Nicolai logofatul, dar or fi poate tainuite, si pana acmu la ivala n-au iesit.

Iara de la Dabije-voda inainte indemnatu-s-au si Ion Neculce, biv-vel-vornic de Tara de Sus, a scrie intru pomenirea domnilor. Insa pana la Duca-voda cel batran l-au scris di pe neste izvoade ce au aflat la unii si altii si din audzitele celor batrani boieri; iara de la Duca-voda cel batran inainte, pana unde s-a vidè, la domnia lui Ion-voda Mavro-cordat, nici de pre un izvod a nemarui, ce au scris sangur, dintru a sa stiinta, cat s-au tamplat de au fost in viiata sa. Nu i-au mai trebuit istoric strein, sa citeasca si sa scrie, ca au fost scrisa in inima sa. Deci va poftescu, cetitorilor, pre unde ar fi gresit condeiul mieu, sa priimiti, sa nu ganditi ca doara pre voia cuiva sau in pizma cuiva, ce, precum s-au tamplat, cu adevar s-au scris. Doar niscaiva veleaturi a anilor de s-or fi gresit, iara celelalte intru adevar s-au scris. 

Mai socotit-au si din letopisatul lui Evstratie logofatul si a lui Simion dascalului si a lui Misail calugarului neste cuvinte cateva, de nu le-au lasat sa nu le scrie, ce le-au scris, macar ca dumnealui Miron logofatul si cu Nicolai fiiu-sau nu le-au scris, si-i ocareste. Si sa cade sa-i ocarasca, unde face ca sunt moldovenii din talhari. Bine face ca-i ocareste si dzice ca sunt basne. Iar pentru Dumbrava Rosie, cum ca au arat-o Bogdan-voda cu lesii, Miron logofatul au lasat de n-au scris. Dar acee dzicǔ sa nu fie basna. Si pentru neamul Movilestilor, si cum li s-au numit acest nume, dintru Stefan-voda cel Bun, Moghila, iar nu-i basna. Si altele multe n-or fi stiut istoricii streini, ca sa le pomeneasca toate. Deci o sama de istorii mai alese si noi nu le-am lasat sa nu le scriem. Insa nu le-am scris la randul lor, ce s-au pus de o parte, inaintea domniii Dabijii-voda s-au scris. Ce cine va vrè sa le creada, bine va fi, iar cine nu le va crede, iarasi bine va fi, cine cum ii va fi voia, asa va face. Ca multi istorici streini, de alte tari, nu le stiu toate cate sa fac intr-alt pamantu. Tot mai bine stiu cei de locǔ decat cei streini, insa ce sa face in viiata lor, iara nu in delungate vremi, iar istoriile celi vechi mai bine le stiu istoricii, ca le au scrisa, iara nu audzite. 

Deci, fratilor cetitorilor, cu cat veti indemna a ceti pre acest letopisatǔ mai mult, cu atata veti sti a va feri de primejdii si veti fi mai invatati a dare raspunsuri la sfaturi ori de taina, ori de ostire, ori de voroave, la domni si la noroade de cinste.