Inca o istorie de dragoste sau arhitectonia unui chip cioplit - Liviu Lungu

„Caci unul traieste si simte ce traiesc si simt toti iar toti fac aidoma pentru oricare [mare vanator] […] zi dupa zi si an dupa an veac dupa veac […fiindca…] numele sunt numai de la oameni iar oamenii sunt ca sa faca istoriile ce sunt [din veac?].”

„In afara Rotii sa nu vorbesti de istoriile celor ai tai si nici de a ta care sunt cu voi sau fara voi si nici istoriile tale […] sa nu lasi cuvant scris despre ele si despre ei […pentru ca toate istoriile?] bune [,] rele urca in Al Treilea Cer si [se intorc] mai tarziu, ca ale altora.”

„…ca numai omul saracit in duh si femeia ingelozita mai cred ca dragostea umbla cu capul spart si cu mintea la calcaie sau ca aprinde foc cu valvatai taman cand e soarele la zenit, de acela pe care i se casuna nu mai vede lucrurile cu amaruntul si, bine sau rau, asa cascand ochii in jur, mai apoi, stie strigoii care se duc si care vin trambitand pentru o noua Facere, dar asta e la dragostea mare care a fost si mai e la moarte iar Facerea e numai Una…” (fragment pierdut din Pravila, editie Demetrescu-Sat)