Florile micutei Ida - Hans Christian Andersen

Micuta Ida isi gaseste, intr-o zi, florile ofilite. Buchetul, atat de frumos ieri, era astazi o adunatura de flori care pareau sa se simta rau. Ce sa li se fi intamplat, brusc, peste noapte? Studentul, camaradul cu care fetita se distra atat de bine, stia insa adevarul: florile au dansat toata noaptea, iar capul si-l tin aplecat acum din pricina oboselii. Dar pot florile sa danseze? Sigur ca da! Cand afara este intuneric si toata lumea doarme, florile se trezesc si se prind intr-un dans al fericirii ce opreste timpul in loc.

Imaginati-va numai un bal, avand drept regina si rege doi trandafiri; flori rosii de celosia in calitate de curteni, iar ca invitati de seama cele mai delicate flori: branduse, violete, zambile, crini sau lalele! Mai mult decat atat, la somptuoasa receptie pot participa pana si florile din gradina botanica –acestea imita zborul fluturilor, sarind de pe tulpina si batand puternic din frunze.

Povestea aceasta o incanta pe micuta Ida care intelege acum ca florile au nevoie de odihna pentru a-si reveni. Astfel ca, pentru a-si recapata prospetimea, fetita asaza florile in patul papusii Sofie, acoperindu-le cu patura si tragand perdelele pentru a nu le intra soarele in ochi. Imaginatia Idei zburda libera de-acum si incerca sa intuiasca cum se pregatesc florile pentru marele bal; pana veni si pentru ea ora de culcare…

Insa, un vis o trezeste in mijlocul noptii, iar emotia si freamatul curiozitatii o poarta pe fetita pana la usa salonului. Susurul unei muzici incantatoare, dar parca ireala, o convinge pe micuta Ida sa deschida usa. Va intalni aici cu privirea o scena demna de curtile regale sau va ramane eadezamagita?

Raspunsul poate fi ghicit cu usurinta. Intr-o maniera subtila ni-l anticipeaza insusi studentul care o asigura pe micuta Ida ca la bal pot participa „toti acei copii care sunt ca niste mici margarete si margaritare”. Asocierea intuieste in mod minunat delicatetea si inocenta copiilor. Iar din aceasta perspectiva, si puterea imaginatiei lor.

Imaginatia este puntea care-i mijloceste si Idei accesul la o lume de vis, ajutand-o sa traiasca irealul ca real. In acest context, panopticumul floral si cotidian devin doar elemente decorative care desavarsesc o imagine plasmuita in exterior, reflectand si dovedind bogatia launtrica a fetei. De imaginatie nu duce lipsa nici studentul, cel care decupeaza pentru micuta Ida imagini bizare si amuzante. El contureaza un context imaginar incipient, convingandu-ne de veridicitatea spuselor prin exemple elocvente: vederea narcisei galbene, intinsa pe divan asemenea unei doamne.

Din acest punct de vedere, relatia lor se coaguleaza natural si firesc si decurge, sporindu-le afinitatile. Si ne reaminteste, in acelasi timp, unul dintre temeiurile prieteniei – miza de a crede in aceleasi valori. La antipodul lor se afla cancelarul, individul lipsit de imaginatie. Povestile pline de culoare ale tinerilor nu-i aduc nicio bucurie, intrucat nu le poate intelege. Insasi realitatea ii devine un cerc stramt, transformandu-l intr-o persoana obositoare si plictisita. Cancelarul este contraexemplul pe care ni-l ofera Hans C. Andersen si totodata argumentul care ne convinge sa ne ingaduim intotdeauna macar un strop de imaginatie. Dar lectura nu ar fi aceeasi fara impactul vizual datorat ilustratiilor. Daniela Iride Murgia creeaza un joc al texturilor, intr-o cromatica vie care surprinde detaliile personajelor sau ale obiectelor. Florile sunt integrate armonios in diferite scene, defilandu-si unicitatea sub ochii lectorului, iar gesturile, privirile si posturile sunt surprinse in naturaletea desfasurarii lor.

Spune-mi ce iti imaginezi, ca sa iti spun cine esti! Aceasta ar fi morala basmului, recognoscibila in subsidiarul mesajului scris, in dansul florilor si in armonia ilustratiilor.