Femeia in rosu - Adriana Babeti, Mircea Mihaies, Mircea Nedelciu

Romanul Femeia in rosu a fost predat Editurii Militare in 1988. Manuscrisul, desi aprobat initial, a fost retras din tipografie, cu interdictia de a fi publicat. El a fost editat in 1990 de Editura Cartea Romaneasca, primind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proza (1991), si reeditat in 1997 si 1998 de Editura ALL. In 1996-1997 a fost ecranizat de regizorul Mircea Veroiu, iar in 1998 a fost dramatizat de Catalina Buzoianu si jucat pe scena Teatrului National din Timisoara. Din anul 2000, romanul Femeia in rosu a intrat ca obiect de studiu in manualul de Limba si literatura romana pentru clasa a X-a al Editurii Humanitas.

„E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care«peticele» intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ului estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere«serioase», cel mai demn de o evitare dispretuitoare: senzationalul. Cu corolarul sau de kitsch, stridenta, romance, aventura, miracol de doi bani, senzationalul se intrupeaza aici in povestea«romantata» a Anei Cumpanas din Comlos, care, dupa o viata picaresca, in care traverseaza doua continente, se intoarce ca sa moara in Banatul natal. Miezul vietii sale este seara in care, imbracata in rochie rosie, faciliteaza uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din start, un roman senzational, ci, dedublare specifica postmodernului, un roman despre (romanul) senzational, care sa fie, in acelasi timp– uzind de toate procedeele parodiei, pastisei, restauratiei butaforice–, un roman chiar senzational.” (Mircea Cartarescu)

Adriana Babeti este profesor la Universitatea de Vest din Timisoara, unde preda literatura comparata, si redactor la revista Orizont. Impreuna cu Delia Sepetean-Vasiliu a ingrijit (selectie de texte, traducere, aparat critic, prefata) volumele Pentru o teorie a textului. Antologie „Tel Quel” (1980) si Roland Barthes – Romanul scriiturii (1987). A coordonat, impreuna cu Cornel Ungureanu, antologiile Europa Centrala. Nevroze, dileme, utopii (Polirom, 1997) si Europa Centrala. Memorie, paradis, apocalipsa (Polirom, 1998). S-a ocupat de asemenea de traducerea si selectia antologiei Barbey d’Aurevilly, Dandysmul (Polirom, ed. I, 1995; ed. a II-a revazuta si adaugita, 2013). A publicat volumele: Femeia in rosu (impreuna cu Mircea Mihaies si Mircea Nedelciu, 1990, 1997, 1998; Polirom, 2003, 2008, 2011; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru roman), Bataliile pierdute. Dimitrie Cantemir, strategii de lec­tura (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru critica si istorie literara), Dilemele Europei Centrale (1998), Arahne si pinza (2002), Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru critica si istorie literara, Premiul Asociatiei de Literatura Comparata si Generala din Romania), Ultimul sufleu la Paris. 69 de retete culinare (Polirom, 2006), Le Banat: Un Eldorado aux confins (coord., Cultures d’Europe Centrale, CIRCE, Universite de Paris IV – Sorbonne, 2007), Prozac. 101 pastile pen­tru bucurie (Polirom, 2009) si Amazoanele. O poveste (Polirom, 2013; Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru eseu, critica si istorie literara; Premiul „Cartea anului 2013” acordat de revista Romania literara; Premiul revistei Observator cultural, sectiunea „Critica literara/Istorie literara/Teorie literara”; Premiul „Cea mai buna carte a anului”, sectiunea Nonfictiune, in cadrul Galei Industriei de Carte din Romania, editia 2014).

Mircea Mihaies (n. 1 ianuarie 1954) este profesor de literatura engleza si americana la Universitatea de Vest din Timisoara. Intre 2005 si 2012 a fost vicepresedinte al Institutului Cultural Roman. Redactor-sef al revistei Orizont. Volume publicate: De veghe in oglinda (1989); Cartea esecurilor. Eseu despre rescriere (1990); Femeia in rosu (1990, in colaborare cu Adriana Babeti si Mircea Nedelciu); Cartile crude. Jurnalul intim si sinuciderea (1995); Victorian Fiction (1998); Masca de fiere (2000); Atlanticul imaginar (2002); Scutul lui Perseu (2003); Viata, patimile si cintecele lui Leonard Cohen (2005); Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus in Statele Unite in 2014); Despre doliu. Un an din viata lui Leon W. (2009); Ultimul Judt (2011); Ce ramine. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha (2012); Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist si visator (2014); Ulysses, 732. Romanul romanului (2016). A publicat sase volume in colaborare cu Vladimir Tismaneanu. Lucreaza la o biografie fictionala a personajului Molly Bloom.

Mircea Nedelciu s‑a nascut la 12 noiem­brie 1950, in comuna Fundulea, judetul Calarasi. Absolvent al Facultatii de Filologie, sectia romana‑franceza (Bucuresti, 1973). Pina in 1989, ghid turistic ONT, profesor suplinitor (un trimestru la Sinaia, vreo doua si ceva prin judetul de bastina), in fine, vinzator la libraria Editurii Cartea Romaneasca. Dupa 1989, secretar, vreme de un an de zile, al Uniunii Scriitorilor, apoi manager al firmei Euromedia (specializata in importul si distributia de carte) si initiator al ASPRO (Asociatia Scriito­ri­lor Profesionisti din Romania) – in 1994. Cap de serie al anto­lo­giei Desant ’83, alcatuita de prof. Ovid S. Crohmalniceanu, veritabil manifest al prozatorilor din generatia 80. Volume publicate: Aventuri intr‑o curte interioara (proza scurta, 1979; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor), Efectul de ecou con­trolat (proza scurta, 1981), Amendament la instinctul pro­prietatii (proza scurta, 1983; Premiul Uniunii Scriito­rilor), Zmeura de cimpie („roman impotriva memoriei”, 1984), Tratament fabula­toriu (roman, 1986; ed. a II‑a, 1996, in „Biblioteca A”), {i ieri va fi o zi (proza scurta, 1989). In pre­gatire, Zodia scafandrului si Est‑Invest („un roman ca un joc, un joc de societate ca un roman”, structura de tip Monopoly adaptata societatii capitaliste romanesti in curs de consti­tuire). Pina la aceasta ultima fraza, schita biobibliografica a fost redactata de autorul insusi, in 1997. In 1998 apare Povestea povestilor generatiei 80. La 12 iulie 1999 Mircea Nedelciu inceteaza din viata. Ii este tiparit postum, ramas neincheiat, romanul Zodia scafandrului (2000). Familia si prietenii organizeaza fundatia „Mircea Nedelciu”, iar scoala generala din locali­tatea Fundulea ii poarta, din noiembrie 2002, numele.