Dreptul securitatii sociale - Eufemia Vieriu

Dezvoltarea sociala are ca scop cresterea calitatii vietii. Aceasta nu poate deveni realitate decat in conditiile functionarii institutiilor democratice, daca libertatile si drepturile fundamentale precum si legalitatea sunt respectate, daca indivizii au posibilitatea de a-si asigura mijloacele de existenta, iar aceste posibilitati sunt aceleasi pentru toti.

Sistemele de securitate sociala s-au dezvoltat in conditiile specifice fiecarui stat, ceea ce inseamna ca reflecta caracteristicile economice, sociale, politice, istorice sau chiar geografice ale statului respectiv. Chiar daca au existat conditii asemanatoare sau influente reciproce intre doua state, sistemele lor de securitate nu sunt identice. In sistemele legislative nationale ale statelor moderne, industrializate, legislatia privind securitatea sociala reprezinta un set de prevederi legislative care reglementeaza asigurarile sociale si diverse ramuri ale componentelor sociale si uneori, asigurarilor profesionale. Acestea includ reguli care vizeaza transferul in bani sau in natura de la unitati publice catre cetateni. Securitatea sociala este reglementata la nivel national cat si la nivel international de diferite documente precum: Carta Sociala Europeana, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Codul european de securitate sociala, Carta Natiunilor Unite. Demnitatea umana, drepturile si libertatile fundamentale, egalitatea, echitatea si justitia sociala constituie valori fundamentale pentru toate societatile.

In concluzie, protectia sociala poate fi definita, asadar, ca fiind un set de politici si actiuni prin care se imbunatateste capacitatea tuturor persoanelor, dar mai ales a celor sarace si a grupurilor vulnerabile, de a iesi din saracie sau de a evita sa ajunga in saracie si de a gestiona mai bine riscurile si socurile si care vizeaza sa ofere un nivel mai ridicat de securitate sociala prin intermediul sigurantei veniturilor si accesului la servicii de baza, in special, la servicii de sanatate si la educatie in perioadele de activitate si de inactivitate de-a lungul vietii.

Asigurarile sociale reprezinta un sistem de ocrotire, de protectie si de ajutorare a cetatenilor activi, a pensionarilor si a membrilor lor de familie care consta in acordarea de catre stat sau anumite organizatii de indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihna, tratament balnear si alte gratuitati in perioada in care se gasesc temporar sau definitiv in incapacitate de munca sau in alte cazuri cand ajutorarea este necesara. Dreptul asigurarii sociale este garantat de stat si este exercitat conform legii prin sistemul national de pensii publice.

Securitatea sociala cuprinde atat asigurarile sociale cat si asistenta sociala. Asigurarile sociale au in vedere: asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, asigurari de sanatate, dreptul la indemnizatie pentru maternitate, dreptul la ajutoare pentru deces, dreptul la pensie, dreptul la indemnizatie de somaj. In ceea ce priveste sistemul national de asistenta sociala acesta reprezinta ansamblul de institutii, masuri si actiuni prin care statul, reprezentat de autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si societatea civila, intervin pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale situatiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea sociala a persoanei, familiei, grupurilor sau comunitatilor. Asistenta sociala, ca parte integranta a sistemului national de protectie sociala cuprinde serviciile sociale si prestatiile sociale acordate in vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale si cresterea calitatii vietii. Obiectivul asistentei sociale este de a-i sprijini pe cei aflati in dificultate sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o mai pronuntata functionare sociala.

Autoarea