Domeniul muzical. O lume cu patru dimensiuni - Mircea Tiberian

Undele armonice

... existenta undelor nu se manifesta numai in metrica. O gasim in formulele ritmice, in mentinerea sunetelor la aceeasi lungime, in domeniul accentelor, al articulatiei, dar si mai departe, in melodica (prin intervale, pasaje si motive repetitive), in dinamica schimbarilor armonice, in geneza formelor si, pana la urma, in toata nevoia umana de a regasi ceea ce a parasit: centre tonale, acorduri de tonica, teme principale, texte si piese cunoscute, interpreti si interpretari familiare, imagistica; altfel spus - tot ce se leaga de acel miraculos „eternel retour". insa, daca aceasta reintoarcere perpetua nu s-ar face catre armonie si echilibru, ea ar fi doar repetitie lipsita de speranta. Ar putea avea, eventual nobletea resemnarii, energia trudei sisifice, nostalgia amintirii paradisului pierdut sau poate majestatea renuntarii lucide si eleganta jocului. Dar intoarcerea se face catre armonie sau, mai bine zis, in armonie. Fara tensiunile armonice poate ca lumea s-ar transforma intr-un bulgare al densitatii, caci armonia nu e simpla stare asa cum unda nu-i doar o plecare. Armonia este ondulanta, iar undele sunt armonice.

Timpul muzical este parcelat aritmetic, iar spatiul muzical se articuleaza dupa regulile proportiilor geometrice. Astfel, muzica ar putea fi definita.' ca sinteza intre geometrie si matematica, transpusa in domeniile acustico-emotiv-somatice; sau poate ca e o simbioza intre acustic, emotiv si somatic, realizata dupa legi spatial numerice.

M. Tiberian