Devorarea maestrului - Mihail Galatanu

Mihail Galatanu (n. 11 septembrie 1963, in Galati), inginer de profesie, a desfasurat o bogata cariera publicistica si literara. Locuieste in Bucuresti. Membru al cenaclului Qpoem din 2015.

A publicat poezie, proza si eseu. Debuteaza editorial cu volumul de poezie „stiri despre mine”, Editura Litera, 1987, iar din 1993 si pana in 2012, continua sa scrie si sa publice nu mai putin de saptesprezece volume de poeme. intre cartile de proza, amintim romanele „Mesterii de clopote”, Editura Matinal, 1999, pentru care obtine Premiul National pentru Proza „Liviu Rebreanu”, si „Mireasa fara corp”, Editura Muzeului Literaturii Romane, 2006. Volume de eseuri: „Literatura de cartier: Un (posibil) manifest al generatiei ’90. Vol I: Orbirea lui Tiresias”, Editura Muzeului Literaturii Romane, 2007, si „Despre arta, misticism si nebunie. Corpus Christi”, Editura Paralela 45, 2009. Este tradus in limbile engleza si italiana si distins cu numeroase premii literare, precum Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, acordat pentru poezie, pe anul 2003, pentru volumul „Mormantul meu se sapa singur”, Editura Vinea.

„Intotdeauna Mihail Galatanu a fost un poet tematic si insistent. Pe langa faptul ca jongleaza de decenii cu bijuteriile mortii, se mai ocupa si cu epuizarea temelor pe care le frecventeaza: nu mai ramane nimic de cules dupa el – epigonii sunt sufocati in fasa. Fierbintelile carnii s-au racorit si au lasat scena libera pentru pre-funeralii initiatice. Abandonata este si retorica fastuoasa de altadata. Acum totul a devenit urgent, cu refrene scurte si initieri precise.” Felix Nicolau

"maestrul meu mi-a aratat cum e sa mori 

Maestrul meu 

mi-a aratat 

cum e sa mori. 

Cum se moare, 

din carne 

si os - si 

din ramura. Si 

din triunghi. Si din 

pamant. Si din frunza 

si floare. Asta 

a fost chiar 

cea mai importanta lectie, 

el s-a dus 

pe lumea cealalta 

ca/sa ne vegheze. 

Cel mai greu 

e sa faci figura asta 

atunci 

cand te lasi dus in mormant, langa ceilalti morti. Cred ca 

te trage pamantul 

dupa cum 

te trag 

si cavourile de piatra. Iar piatra 

e alta. Incercata. 

Piatra e un 

fel de carne 

care a uitat 

si a impietrit. 

Inghetata. 

Carne inghetata. "