David Copperfield volumul 2 Zorii unei zile mai bune - Charles Dickens

Cand servitoarea a ciocanit la usa, a doua zi dimineata, la ora opt, ca sa ma anunte ca apa pentru ras ma asteapta, m-am inrosit in patul meu. Banuiala ca servitoarea rasese de mine, oferindu-mi apa pentru barbiereala, m-a urmarit toata vremea toaletei mele si m-a facut, sunt sigur, sa am aerul umil al unui vinovat, cand am intalnit-o pe scara, coborand la dejun. Eram asa de amarat ca tot baietandru sunt, incat mi-a venit foarte greu sa trec pe langa ea. Auzind-o maturand scara, am stat lipit de fereastra, uitandu-ma la statuia regelui Charles calare, desi statuia aceea nu avea nimic regal, inconjurata precum era de o sumedenie de bristi sub o bura de ploaie si pe o ceata groasa. Chelnerul m-a scos din incurcatura, vestindu-ma ca domnul Steerforth ma asteapta.

L-am gasit, nu in sala comuna, ci intr-un dragut salonas cu perdele rosii si cu covor turcesc. Focul ardea vesel si un dejun substantial era servit pe o masa acoperita cu o panza alba.

Camera, focul, Steerforth si toate celelalte se oglindeau dragalas in mica oglinda ovala, asezata deasupra bufetului...