Corpus Hermeticum. Textele fundamentale si invataturile tainice de initiere in hermetism - Hermes Trismegistos

Description

Corpus Hermeticum contine tratatele de baza ale traditiei trismegiste care se presupune ca au fost redactate in Egipt, cu aproximatie intre sec. al II-lea si al III-lea d. Hr. Textele provin din acelasi cadru religios si filozofic care a produs neoplatonismul, crestinismul si gnosticismul, avandu-si radacinile in impactul dintre gandirea platonica si vechile traditii ale Orientului elenizat. Hermes Trismegistos, „cel de trei ori mare”, poseda cunoasterea a trei parti din intelepciunea intregii lumi: Alchimia – Lucrarea Soarelui, adica transmutarea omului de la conditia sa inferioara intr-o persoana spirituala. Din aceasta perspectiva, prefacerea plumbului in aur nu este decat expresia exterioara a unei lucrari de innobilare interioara. Astrologia – Lucrarea Lunii – intelegerea planetelor ca simboluri ale unei lumi spirituale si ca parte a unui Univers in care totul se misca potrivit legii corespondentelor. Teurgia – Magia sau „arta lucrarilor divine”, lucrarea pe care omul o realizeaza in cooperare cu fiintele divine si al carei scop este contopirea cu Constiinta Divina.  Numite de insusi Hermes „carti sacre ale Nemuritorilor”, aceste texte reprezinta baza hermetismului, a carui esenta este corespondenta dintre macro si micro Cosmos – aceasta unitate formata din parti interdependente, aranjate intr-o paradigma aparte, intre care exista raporturi de atractie si respingere. Vechi de aproape 2000 de ani, eclectismul intelectual al ideilor din Corpus Hermeticum ramane pana astazi codificat in ADN-ul civilizatiei europene. * * * „Acesta este Zeul, care este mai presus de orice nume; acesta este el, care este tainic; acesta este el, care este pe deplin manifestat; acesta este el, care poate fi vazut de catre Minte; acesta este el, care este vazut de catre ochi; acesta este el, care nu are trup; si acesta este el, care are multe trupuri sau, mai bine spus, el se afla in orice trup.” „Nu exista nimic in care el sa nu fie, caci toate sunt el si el este totul. Si din acest motiv el are toate numele, caci toate sunt ale aceluiasi Parinte; si, de aceea, el nu are niciun nume, caci este Tatal tuturor.” Hermes [catre Tat]: O, Fiule, Intelepciunea ce intelege in tacere [aceasta este materia si pantecele din care Omul este nascut], iar samanta este Binele Adevarat.” „Hermes [invocand catre Zeu]: In ce chip sa te slavesc – ca fiind din mine insumi, ori avand ceva din mine insumi, ori ca fiind altceva? Caci tu esti ceea ce sunt eu, tu esti ceea ce fac eu, tu esti ceea ce spun eu. Tu esti toate lucrurile si nu exista nimic care sa nu fie tu. Tu esti tot ceea ce este facut si tot ceea ce nu este facut. Minte cand cugeti, Tata cand fauresti, Zeu cand lucrezi si Bine si Fauritor al tuturor lucrurilor.” Hermes Trismegistos Cuprins Cuvant inainte      5 1. Hermes, „Cel de trei ori mare”    5 2. Hermes si Tabla de Smarald      8 3. Lucrarile hermetice       13 4. Numele Poimandrēs       19 5. Sistemul hermetic       25 6. Insemnatatea hermetismului       30 CORPUS HERMETICUM I. Poimandrēs       35 II. Predica universala       50 III. [Hermes] catre Asclepios       51 IV. Predica Sfanta a lui Hermes       60 V. Craterul sau Monada sa       63 VI. Hermes catre fiul sau Tat       69 VII. Numai in Zeul insusi este Binele si nicaieri in alta parte       75 VIII. Cel mai mare rau pentru om este necunoasterea Zeului       80 IX. Niciunul dintre lucrurile care sunt nu piere, insa cei ce se insala numesc schimbarile lor moarte si pieire       82 X. Despre gandire si simtire       86 XI. Cheia       92 XII. Mintea catre Hermes       106 XIII. Despre Mintea comuna       118 XIV. Discursul tainic de pe munte       130 XV. Despre dreapta intelegere       142 XVI. Asclepios catre Ammon       148 XVII. [Asclepios catre rege]       156 XVIII. Despre piedicile ce i se pun sufletului de catre patimile trupului       158 PREDICA DESAVARSITA sau ASCLEPIOS    167 FRAGMENTE DIN STOBAEUS I. Despre evlavie si [adevarata] filosofie       223 II. [Despre neputinta de a-l intelege pe Zeu]       231 III. Despre adevar       232 IV. [Fiinta, Natura, Zeii]       238 V. [Despre Materie]       239 VI. Despre Timp       240 VII. Despre corpurile vesnice [si despre corpurile pieritoare]       241 VIII. Despre energie si senzatie       243 IX. Despre [decani si] astre       248 X. [Despre Providenta, Necesitate si Soarta]       254 XI. [Despre Dreptate]       256 XII. Despre Providenta si Soarta       257 XIII. Despre guvernarea Universului       258 XIV. Despre suflet [I]       259 XV. Despre suflet [II]       261 XVI. [Despre suflet, III]       262 XVII. [Despre suflet, IV]       263 XVIII. [Despre suflet, V]       265 XIX. [Despre suflet, VI]       267 XX. [Puterea de alegere]       269 XXI. Isis [catre Horus]       270 XXII. [O apoftegma]       271 XXIII. Din „Afrodita”       272 XXIV. [Un imn al Zeilor]       273 XXV. Fecioara Lumii [I]       274 XXVI. Fecioara Lumii [II]       296 XXVII. Invatatura lui Isis catre Horus       302 DIVERSE FRAGMENTE I       313 II       313 III       314 IV       315 Bibliografie selectiva       317