Chira Chiralina. Codin. Ciulinii Baraganului. Editia a II-a - Panait Istrati

Caci Baraganul e singuratec. Pe spinarea lui, niciun

copac! Si de la un put la altul, ai tot timpul sa mori de sete.

Nici de foame nu te apara. Dar daca cumva esti inarmat

contra acestor doua nevoi ale gurii si daca vrei sa te afli

singur cu Dumnezeul tau, atunci du-te pe Baragan: e tinutul

pe care Creatorul l-a harazit Munteniei pentru ca romanul sa

poata visa in voie.

O pasare care zboara intre doua lanturi de munti e ceva

demn de mila. Pe Baragan, aceeasi pasare urca, cu ea in zbor,

pamantul si departatele lui zari. intins pe spate, simti cum

talerul pamantesc se inalta spre zenit. E cea mai frumoasa

ascensiune ce poate s-o faca nevoiasul lipsit de toate.

...

Visari, ganduri, inaltare si pantec gol, iata ce da gravitate

omului nascut pe Baragan – aceasta pustietate care ascunde

apa in strafundul ei si unde nimic nu rasare de la sine, nimic,

in afara de ciulini.”

Panait Istrati - Ciulinii Baraganului