Catre frumusete - David Foenkinos

Traducere si note de Daniel Nicolescu

„Daca nu ar parea tocit de atata folosire, as fi ales drept motto al romanului meu acest adagiu al lui Dostoievski: «Frumusetea va salva lumea»“, marturisea David Foenkinos intr-un interviu. Dar nu banalizarea este adevaratul motiv, intuieste cititorul, ci predilectia autorului pentru nuanta si sugestie, pentru o scriitura delicata si subtila, care tatoneaza continuu misterul, ocolind explicitul, o „culoare a cuvintelor“ ferma, un contur al personajelor si faptelor lipsit de sfumato.

Antoine, respectat profesor de istoria artei care renunta aparent inexplicabil la tot, Camille, tanara pictorita a carei vulnerabilitate se ascunde in liniile bruste si culorile tari aruncate pe panza, Mathilde, mama singura care nu mai spera sa iasa din rutina cotidiana, se dezvaluie treptat, gravitand mereu in jurul frumusetii perene a artei. Poate insa aceasta sa rascumpere raul? Sa absolve de orice vina? Sa compenseze pierderea? Sa reaprinda iubirea?

DAVID FOENKINOS s-a nascut la Paris in 1974. A studiat literatura la Sorbona si a urmat in paralel cursuri de muzica, visand, pentru o vreme, sa infiinteze o trupa. A debutat in anul 2001 cu romanul Inversion de l’idiotie. De l’influence de deux Polonais, recompensat cu Premiul François Mauriac, urmat in 2002 de Entre les oreilles. In 2004 publica Potentialul erotic al sotiei mele (Le potentiel érotique de ma femme; Humanitas Fiction, 2017), care obtine Premiul Roger-Nimier in acelasi an. Urmeaza un numar impresionant de romane, unele distinse cu importante premii literare: in 2005, In caz de fericire (En cas de bonheur; Humanitas, 2008 ), Les cœurs autonomes in 2006, Qui se souvient de David Foenkinos? in 2007, carte care primeste Premiul Jean Giono, in 2008 Despartirile noastre (Nos séparations; Humanitas, 2011). Acestea sunt urmate de La délicatesse (2009), Lennon (2010), Le petit garçon qui disait toujours non (2011), Les souvenirs (2011), Le saule pleureur de bonne humeur (2012), Je vais mieux (2013), La tête de l'emploi (2014), Charlotte (2014), ce castiga Premiul Renaudot si Premiul Goncourt des Lycéens, si Le Mystère Henri Pick (2016).