CATAND IN URMA, ISTOVIT, SPRE OMUL POLIEDRIC - Dumitru Popescu

CATAND IN URMA, ISTOVIT, SPRE OMUL POLIEDRIC - Dumitru Popescu

Domnul Dunăreanu privește înapoi către viaţa sa și analizează, pe rând,

orașul în care s-a născut, cu grădină publică, legătura cu soţia lui

Zenaida, călătoriile pe care le-a făcut peste tot în lume, și relaţia cu

efemerul, aceasta din urmă cel mai greu de pătruns. „Viaţa a fost un

maldăr de întâmplări. Ce le-a determinat? Succesiunea lor din ce derivă?

Îngrămădirea de fapte, alcătuind existenţa unui om, e expresia unui

program? Sau a întâmplării? Totul se produce în virtutea unor

determinări intrinseci naturii noastre? În virtutea procesului biologic

de creștere și descreștere? Toate etapele de vârstă impun ceva.

Copilăria: gângăveală, mersul de-a bușilea, învăţarea limbajului,

supunerea voinţei părinţilor, voinţei dascălilor, învăţatul citirii și

scrierii, tot felul de «știinţe»... La rândul lor, adolescenţa,

tinereţea: complexul senzorial, care direcţionează încolo și încoace,

revolta împotriva disciplinei, exersarea unei linii fundamentale a

mecanismului social, aceea de persoană civică. Cine nu știe ce

determinări aduce maturitatea: răspunderile familiale, creșterea

copiilor, exercitarea profesiunii, câștigarea existenţei... Cum a fost

generat mormanul de întâmplări ce au constituit viaţa sa? Ca expresie a

voinţei proprii, a unui ţel conștient, urmărit cu osârdie și severitate?

Unde ești tu, cel genuin, în toate acestea? Unde e în ele voinţa ta

lucidă, cu bătaie lungă?"