Carol II. Din culmea unui deceniu de glorioasa domnie

Din campul vast al multiplelor sale preocupari, Monarhul isi asuma tot ceea ce poate crea nimbul de lumina si prestigiu pentru poporul sau. El face istoria. De Regele Carol I se leaga independenta tarii, regalitatea si primele inceputuri de civilizatie autohtona. El a tras cea dintai brazda pe un ogor ce-si astepta samanta nenumaratelor infaptuiri. Regele Ferdinand I-a inscris in istoria Neamului un alt capitol de glorioase vrednicii romanesti, culminand cu epopeea intregirii. Maria Sa, Regele Carol al II-lea, al treilea in scaun de Regi, a deschis odata cu primul deceniu de domnie un capitol care incoroneaza si pune in valoare marile infaptuiri de pana aci, statornicind o inteleapta pedagogie nationala, care sa transforme sufletul romanesc, dandu-i totodata constiinta unei misiuni ce are de implinit aici la portile Orientului.

Un Rege traieste insa viata milioanelor de supusi, bucurandu-se cu ei, indurerandu-se de greutatile vietii lor, respirand complexul nevoilor vremii, cu idealurile, cu nazuintele, cu nadejdile generatiilor cu care va face istoria unui lung sir de ani. Un Rege raspunde de soarta poporului sau in fata lui Dumnezeu si in fata istoriei.

- Ai vrea sa fii Rege?, intrebase odata cineva pe Voltaire.

- O! nu... nu, raspunse acesta, este o meserie pe care eu niciodata n-as putea-o indeplini, caci cea dintai conditie ce ti se cere, este sa nu-ti mai apartii...