
Cantecul pasarii - Anthony de Mello
Best price at Librariadelfin.ro
Description
Titlul cartii "Cantecul pasarii" ne duce cu gandul la copilarie, la acele momente din viata cand toate lucrurile ne par simple si firesti, asa cum ar trebui sa fie si acum. Caci, asa cum spunea Anthony de Mello "adevarul este ascuns chiar de el insusi". Fragment din carte: Noi suntem trei, Tu esti trei Cand nava sa a facut un popas de o zi pe o insula indepartata, episcopul s-a hotarat sa isi foloseasca acest interval de timp in modul cel mai profitabil cu putinta. A inceput sa se plimbe pe plaja si a intalnit trei pescari care dadeau la peste. Intr-o engleza stricata, acestia i-au spus ca au fost crestinati de misionari inca cu cateva secole inainte. Noi, crestini! i-au spus ei cu mandrie, aratand unii catre ceilalti. Episcopul s-a aratat impresionat. I-a intrebat atunci daca au auzit de Rugaciunea Domnului. Nu auzisera. De data aceasta, episcopul a fost socat. Atunci, ce spuneti atunci cand va rugati? Ne ridicam ochii spre cer si ne rugam astfel: „Noi suntem trei, Tu esti trei, ai mila de noi”. Episcopul a ramas revoltat de primitivismul rugaciunii si de erezia pe care o continea ea. De aceea, si-a pierdut intreaga zi incercand sa-i invete Rugaciunea Domnului. Pescarii nu aveau o memorie prea grozava, dar si-au dat osteneala, si inainte de plecare, episcopul a avut satisfactia de a-i auzi spunand Rugaciunea de la un cap la altul, fara greseala. Cateva luni mai tarziu, nava sa a trecut din nou pe langa insula. In timp ce isi recita pe punte rugaciunea de seara, episcopul si-a amintit cu placere de cei trei oameni care invatasera sa se roage, gratie eforturilor sale pline de rabdare. Subit, el a vazut o raza de lumina care se apropia de vas. Spre uluirea lui, in mijlocul ei a zarit trei persoane care mergeau pe apa. Capitanul a oprit nava si toata lumea s-a adunat sa vada minunea. Evident, erau cei trei pescari ai episcopului. Sfintia ta, au exclamat ei, am vazut nava cu care calatoresti si ne-am grabit sa venim la tine. Dar ce doriti? i-a intrebat episcopul, inca nevenindu-i sa-si creada ochilor. Sfintia ta, ne pare foarte rau, dar am uitat rugaciunea corecta. Dupa ce spunem: „Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, faca-se voia Ta…”, nu ne mai aducem aminte restul. Spune-ne din nou rugaciunea. Smerit, episcopul le-a raspuns: Mergeti acasa, prieteni, si de fiecare data cand va rugati, spuneti, la fel ca inainte: „Noi suntem trei, Tu esti trei, ai mila de noi!” Diogene Filosoful Diogene isi lua cina, care consta din paine si linte. Aristippus, un alt filosof, care traia intr-un confort considerabil intrucat il omagia in permanenta pe rege, i-a spus cu ironie: Invata ce inseamna supunerea fata de rege si nu vei mai fi nevoit sa traiesti cu linte. Diogene i-a raspuns prompt: Invata sa traiesti cu linte si nu vei mai fi nevoit sa-l cultivi pe rege. Am vazut pe strada un copil gol, inghetat si flamand. M-am suparat si i-am strigat lui Dumnezeu: „De ce permiti acest lucru? De ce nu faci nimic?” Dumnezeu nu mi-a raspuns. In aceeasi noapte, cand ma asteptam mai putin, mi-a raspuns: „Am facut ceva: te-am creat pe tine”. Privirea lui Iisus In Evanghelia dupa Luca scrie: Dar Petru a spus: „Omule, nu stiu despre ce vorbesti”. In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul s-a intors si a privit drept spre Petru… iar Petru a iesit afara si a plans. M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, ii multumesc, ii implor adevarul. Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-l privesc in fata… Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca el ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine. Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere. Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: „Te iubesc”. La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans. Cele sapte vase cu aur Un barbier trecea odata pe sub un copac bantuit, cand a auzit o voce: Ai vrea sa ai sapte vase cu aur? Omul a privit in jur, dar nu a vazut pe nimeni. Lacomia lui se trezise insa, asa ca a strigat: Da, as vrea. Atunci, du-te imediat acasa, i-a spus vocea. Le vei gasi acolo. Barbierul a fugit spre casa, unde a gasit intr-adevar sapte vase pline cu aur, cu exceptia unuia, care era doar pe jumatate plin. Bucuria i-a fost astfel imediat spulberata. Barbierul nostru a simtit ca nu poate trai astfel: trebuia neaparat sa umple si cel de-al saptelea vas, altminteri nu va mai fi niciodata fericit. De aceea, a topit toate bijuteriile familiei si le-a turnat in monede de aur, pe care le-a introdus in cel de-al saptelea vas. Spre uimirea lui, acesta a ramas tot pe jumatate gol. Era exasperant! Omul s-a pus atunci pe economii, si-a infometat familia, dar degeaba. Oricat aur punea in cel de-al saptelea vas, acesta ramanea in continuare pe jumatate gol. Intr-o zi, l-a rugat chiar pe rege sa-i dubleze salariul. Acesta a acceptat, astfel ca lupta pentru umplerea vasului a fost relansata. A ajuns chiar sa cerseasca. Vasul inghitea fiecare moneda noua de aur, dar refuza sa se umple! Intre timp, regele a observat cat de tras la fata era barbierul sau. Ce s-a intamplat cu tine? l-a intrebat el. Erai atat de fericit cand aveai salariul mai mic. Acum ti l-am dublat, dar arati obosit si nefericit. Sa nu-mi spui ca ai primit cele sapte vase cu aur. Barbierul a ramas uimit. Cine v-a spus acest lucru, Maiestate? Regele a inceput sa rada: Nu mi-a spus nimeni, dar manifesti toate simptomele celor carora stafia le-a dat cele sapte vase cu aur. Odata, mi le-a oferit si mie. Cand am intrebat-o daca pot cheltui banii sau daca nu pot decat sa-i strang, a disparut fara urma. Acei bani nu pot fi cheltuiti. Nu fac decat sa trezeasca dorinta de a strange si mai multi. Du-te si inapoiaza-i stafiei, si vei fi din nou un om fericit. Schimbarea lumii prin schimbarea de sine Sufitul Bayazid povesteste urmatoarea istorioara despre el insusi: Cand eram tanar, eram un revolutionar, si singura rugaciune pe care i-o adresam lui Dumnezeu era aceasta: „Doamne, da-mi energia de a schimba lumea”. Dupa ce m-am maturizat si mi-am dat seama ca mi-a trecut jumatate din viata fara sa fi schimbat un singur suflet, mi-am schimbat rugaciunea: „Doamne, daruieste-mi gratia de a-i schimba pe cei cu care intru in contact – familia si prietenii mei, si voi fi multumit”. Acum, la batranete, cand stiu ca zilele imi sunt numarate, rugaciunea mea este alta: „Doamne, daruieste-mi gratia de a ma schimba pe mine insumi”. Daca m-as fi rugat de la inceput pentru transformarea de sine, nu mi-as fi irosit inutil viata. Nuca de cocos O maimuta cocotata intr-un copac a aruncat cu o nuca de cocos in capul unui sufit. Acesta a ridicat-o de jos, i-a baut laptele, i-a mancat miezul si a transformat coaja intr-un vas de baut, pe care l-a luat cu el. Iti multumesc pentru ca m-ai criticat. Crestinul: Din pacate, in viata mea au existat o sumedenie de ghizi spirituali care au insistat sa ma ajute. Mi-au bagat in cap invataturile cu atata insistenta incat am ajuns sa nu-ti mai aud vocea decat cu mare greutate. Nu m-am gandit niciodata ca Tu insuti ai putea fi maestrul meu, caci ei mi-au repetat continuu: „Noi suntem singurii tai ghizi. Cine ne asculta pe noi, il asculta pe El”. Nu ei sunt insa de condamnat, ci eu. Caci mi-a lipsit fermitatea de a-i reduce la tacere, curajul de a descoperi singur, rabdarea de a astepta momentul potrivit si increderea ca odata, cand ma voi astepta mai putin, Tu vei rupe tacerea si mi te vei revela. CUPRINS: Mananca-ti propriul fruct O diferenta vitala Cantecul pasarii Acul Elefantul si soricelul Porumbelul regal Salvarea pestelui de catre maimuta Sare si bumbac in rau Cautarea magarului Adevarata spiritualitate Pestisorul Ai auzit pasarica ciripind? Tai lemne Bambusii Atentia constanta Sacralitatea momentului prezent Clopotele templului Cuvantul intrupat Idolul uman Cautarea intr-un loc gresit Intrebarea Cei care pun etichete Formula Exploratorul Toma d’Aquino nu mai scrie Lovitura dervisului O nota de intelepciune Ce spui? Diavolul si prietenul sau Nasruddin a murit Oasele care testeaza credinta De ce mor oamenii buni Maestrul nu stie Priveste in ochii lui Graul din mormintele egiptene Schimbarea scripturilor Sotia orbului Profesionistii Expertii Supa din supa de rata Monstrul din rau Sageata otravita Copilul s-a oprit din plans Oul Striga in desert – ca sa-si pastreze integritatea Apa raului, de vanzare Talismanul Nasruddin in China Pisica Guru-lui Vesmintele liturgice Papadiile Nu te schimba Prietenul meu Aspirantul arab Noi suntem trei, tu esti trei Rugaciunea poate fi periculoasa Narada Destinul hotarat prin aruncarea unei monede Rugaciune pentru ploaie Vulpea oloaga Intruparea lui Dumnezeu sub forma de hrana Cei cinci calugari Slujba Diogene Ridica-te Magazinul adevarului Calea cea ingusta Ipocritul Contractul din vis Foarte bine, foarte bine Fiii care au murit in vis Vulturul auriu Puiul de rata Papusa din sare Cine sunt eu? Indragostitul vorbaret Renuntarea la „eu” Renunta la nimic Maestrul Zen si crestinul Confort pentru diavol Mai bine sa dormi decat sa barfesti Calugarul si femeia Un infarct spiritual Il cunosc pe Christos Privirea lui Iisus Oul de aur Vesti bune Ioniad si barbierul Fiul mai mare Religia batranei doamne Puterea iubirii de a ierta Lotusul Broasca testoasa Bayazid incalca regula Oamenii vargati Muzica pentru surzi Bogati Pescarul multumit Cele sapte vase cu aur O parabola referitoare la viata moderna Hofetz Chaim Cerul si cioara Cine poate fura luna de pe cer? Diamantul Rugaciune pentru o minte multumita Targul Mondial al Religiilor Discriminare Iisus la un meci de fotbal Ura religioasa Rugaciune ofensiva si defensiva Ideologie Schimbarea lumii prin schimbarea de sine Rebelii imblanziti Oaia ratacita Marul perfect Micuta sclava Inteleptul Confucius O, ce bine ca am gresit! Nuca de cocos Vocea cantaretului a umplut intreaga sala Multumesc si da Simon Petru Femeia samariteana Ignatiu de Loyola Un tribut adus autorului