Apocalipsa dupa un inger mort - Carmen Stefania Luca

Description

Qpoem este proiectul celei mai solidare comunitati de poeti si iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strans pe toti intr-o uriasa fila comuna pe deasupra invidiilor. Astfel incat, in orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, asa cum centrul este peste tot. - Calin Vlasie Carmen Stefania Luca (n. 1983, Roman, jud. Neamt) este absolventa a Facultatii de Comunicare si Relatii Publice, a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. A publicat poezie in revistele Oglinda Literara, Litere, Zona Literara, Timpul, Plumb si Ateneu si in antologia Romeo si Julieta de la Mizil. Este membra a cenaclului Qpoem din 2015. „Nu stiu daca intersectiile de modalitati poetice din Apocalipsa dupa un inger mort sunt intentionate sau nu (inclin sa cred ca nu). Însa ele tradeaza, pe langa lecturile lui Carmen Stefania Luca, si o cautare a propriului drum, o incercare de acordare a acestui instrument sublim, care este vocea poetica. Neputandu-se extrage pe de-a-ntregul din discursul «la moda», poeta cauta, in acelasi timp, sa dea o alta intrebuintare ingredientelor care il alcatuiesc – putin cinism, ceva suprarealism, nitica fronda gratuita, un petic de kitch (nu totdeauna deliberat) – si, mai ales, sa introduca un curent emotional care sa redimensioneze «reteta». Aflata inca in plina metamorfoza, poezia lui Carmen Stefania Luca trebuie citita si cu (daca nu cumva mai ales cu) intelectul, pentru ca, aparent radicala si «colturoasa», sugereaza o ecloziune care ne indeamna sa intrevedem, in crisalida de azi, fluturele multicolor de maine.” - Razvan Voncu "intangibila inima inca  o tacere care ma rupe-n bucati  creste vazand cu ochii  un gol din care nu stiu sa ies  te-astept in punctul unde drumurile s-au oprit  intr-un iulie atat de cald  mai stii  privirea dincolo de sticla striga si striga  nu in viata asta trebuia sa ne intalnim  nu aici unde timpul e din ce in ce mai subtire  ne curg printre degete clipele si ne lovim pierzandu-le  himera  mi-e dor de aerul in care mi-am plantat aripile  mi-e dor de cuibul unde-am invatat s-adun  voi deveni un puzzle  iar mana ta e departe  asincron toate se vor aseza  si cerul  si inaltul  si zborul  o tacere care ma sfasie si-mi vine s-o fac ferfenita  hai s-o rupem totusi  tu un colt eu un colt tot asa "