Analecte

Description

Cele două părți care alcătuiesc această carte sunt pentru întâia dată așezate într-un același volum. În acord cu structura colecției “Formă mentis”, am plasat drept introducere un capitol din cartea lui Max Weber, Confucianism și taoism, iar pe post de postfață am scris un text susceptibil să lămurească actualitatea conficianismului, față cu “mișcările culturale” clasice, moderne sau contemporane. Pentru această traducere în limba română a Analectelor, am consultat mai multe ediții engleze, franceze și italiene: Yutang Lin, The Wisdom of Confucius, Random House, New York, 1935; A. Waley, The Analects of Confucius, Allen & Unwin, Londra, 1938; W.E. Soothill, The Analects of Confucius, Oxford, 1941; J.R. Ware, The Saying of Confucius, New York, 1955; J. Legge (tr.), The Chinese Classics, Hong Kong, vol. I, 1961; D.C. Lau (tr.), Confucius. The Analects, Penguin Books, Londra, 1979; S. Couvreur (tr.), Les Quatre Livres: Entretiens de Confucius, Les Belles Lettres, Paris, 1950; P. Ryckmans, Les Entretiens de Confucius, Connaissance de l’Orient, Gallimard, Paris, 1987; A. Castellani (tr.), Dialoghi di Confucius, Florența, 1949. Am redactat câteva note infrapaginale pentru a oferi lămuriri asupra unor nume proprii și idei circulate în istoria și filosofia antumă și postumă a lui Confucius. (Lucian Pricop)   Dacă, așadar, confucianismul urmărește un scop salutar, nu este totuși o soteriologie religioasă. Într-adevăr, confucianul nu are o concepție negativă asupra lumii, că budistul sau creștinul; el nu înțelege, spre deosebire de daoist, nemurirea că pe ceva care se poate câștigă individual, ci că pe un tel deja atins de succesiunea naturală a generațiilor; el nu are o relație directă, adesea problematica și dureroasă, cu Dumnezeu precum evreul și nu tremură în față Cerului că un musulman înaintea lui Allah. Confucianismul nu menește omului vreun alt scop decât acela de a-și desăvârși umanitatea prin îndeplinirea datoriilor potrivit cu ceea ce este adevărat și drept: tatăl trebuie să fie tată, fiul să fie fiu. (Mircea Eliade, Ioan P. Culianu)