Aceeasi mare - Amos Oz

Premiul francez WIZO 2003 • In 2011, dramatizare (Tel Aviv) si adaptare ca opera (Bari, Italia) • Traduceri in peste 20 de tari.

„Am scris aceasta carte cu tot ceea ce am. Limbaj, muzica, structura… Dintre toate, mi-e cea mai apropiata. Aproape de mine, aproape de ceea ce am dorit intotdeauna… Am mers cat de departe am putut.“ – AMOS OZ

Una dintre cele mai fascinante carti ale lui Amos Oz, Aceeasi mare este o polifonie de voci si povesti febrile despre haos si ordine, despre dragoste si erotism, loialitate si tradare. Un lung poem care se citeste ca un roman – sau poate un roman care se citeste ca un poem.

„Acest text hibrid refuza sa urmeze canoanele epice ale romanului, impunandu-ne norme noi, surprinzatoare. Dar sa nu ne lasam dezorientati, ci sa ne permitem sa iesim din albia asteptarilor noastre de cititori. Parcurgand randurile care se metamorfozeaza neincetat pentru a lasa proza aparent naiva sa ne conduca brusc spre versuri cu tainice inflexiuni, si care la randul lor se astern din nou linistitoare in epic, parca am asculta vocea unui menestrel peregrin, recitand in piata unui oras medieval, acompaniat din cand in cand de sunetele unei viele, harpe, unui psalterion sau flaut. Pentru a completa un sens indepartat sau o emotie nestapanita, ca o respiratie taiata, recitativul epic lasa loc tonalitatii poetic invaluitoare a incantatiilor. Ascultam si tacerea care pluteste cand un rand sau un vers s-au intrerupt: o invitatie de a continua sa urmarim ce se petrece cand spatiul real si spatiul imaginar se intretaie sau se suprapun. Cautari nesfarsite, departari invaluitoare, voci insingurate, moartea prezenta in viata de zi cu zi, ecourile unor tristeti care isi raspund de pe un meridian pe altul; si marea cu prezenta ei de basso continuo, ritmand adancimi poetice.“ — MARLENA BRAESTER

AMOS OZ (1939–2018) este cel mai important prozator si eseist israelian. S-a nascut la Ierusalim, parintii sai fiind originari din Polonia si Rusia. La 15 ani se stabileste in kibbutzul Hulda. Dupa absolvirea Facultatii de Filozofie a Universitatii Ebraice din Ierusalim revine in kibbutz, unde practica agricultura si preda la liceul local pana in 1986, cand se muta cu familia in orasul Arad. Primul sau volum de povestiri, Acolo unde urla sacalii, apare in 1965, fiind urmat de romanul Altundeva poate (1966). In 1967 lupta in Razboiul de Sase Zile, iar in 1973 participa la Razboiul de Yom Kippur. Dupa succesul international al romanului Sotul meu, Michael (1968; Humanitas Fiction, 2013, 2017), scriitorul continua sa publice carti de fictiune: Pana la moarte (1971), Atinge apa, atinge vantul (1973), Muntele Sfatului Rau (1976; Humanitas Fiction, 2012), Sumki (1978; Humanitas Fiction, 2014), Odihna desavarsita (1982; Humanitas Fiction, 2011), Cutia neagra (1987; Humanitas Fiction, 2012), Sa cunosti o femeie (1989), Fima (1991), Sa nu pronunti: noapte (1994; Humanitas Fiction, 2010), Pantera din subterana (1995; Humanitas Fiction, 2013), Aceeasi mare (1999), Poveste despre dragoste si intuneric (2002; Humanitas Fiction, 2008), Deodata in adancul padurii (2005; Humanitas, 2010), Rime despre viata si moarte (2007; Humanitas Fiction, 2009), Scene de viata campestra (2009; Humanitas Fiction, 2011), Intre prieteni (2012; Humanitas Fiction, 2014), Iuda (2014). Semneaza eseuri literare, culturale si politice, cele mai cunoscute aflandu-se in Cum sa lecuiesti un fanatic (2006; Humanitas Fiction, 2011), Dragi fanatici (2017; Humanitas Fiction, 2018). In 2012, publica impreuna cu fiica sa, istoricul Fania Oz-Salzberger, eseul Evreii si cuvintele (Humanitas Fiction, 2015, 2018). Opera sa e tradusa in peste 40 de limbi. Printre cele peste 30 de premii si distinctii primite de autor se numara: Premiul Pacii al Editorilor Germani (1992), Premiul Goethe (2005), Premiul Grinzane Cavour (2007), Premiul Príncipe de Asturias pentru literatura (2007), Premiul Heinrich Heine (2008), Premiul Franz Kafka (2013).