27 de pasi - Tibi Useriu

27 de pasi - Tibi Useriu 

Lumea ma stie drept alergator de anduranta. Ce nu stie, insa, e povestea vietilor mele paralele. Am fost pe rand: sluga la ciobani pe Bargaie, porcar in armata romana, azilant politic in Berlin, pizzar intr-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sarb, martor intr-o galerie de alba-neagra in Gran Canaria si autor de jafuri armate. Am evadat din doua inchisori europene, dar nu si din a treia.

Vanat prin Interpol, am devenit client al unei puscarii de maxima securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinerete, inchis complet singur intre 4 ziduri albe, foarte groase.

Cei care au auzit de mine dupa ce am castigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi in aceasta carte povestea mea asa cum n-o stie si n-a auzit-o nimeni, niciodata. La fel si cei care, fara sa fi intrebat inainte, m-au ales ca subiect al examenului de capacitate la limba romana.

„Zdranganitul legaturii de chei parea inregistrat in studio, cumplit de identic. Nicio nota in plus sau in minus. Pijamaua pe care o primeam zilnic era din hartie, ca sa nu te poti spanzura cu ea. Mirosea la fel ca cea din ziua precedenta.”

– din inchisoarea de maxima securitate.

„Nu doar ca arabul a supravietuit, dar, vreme indelungata, si-a construit meticulor razbunarea, cam la fel ca in povestea contelui de Monte Cristo. Si razbunarea a fost crunta. In vila sa strajuita de chiparosi, peste care cobora lumina de aur a asfintitului, i-a aliniat pe toti: frumoasa lui sotie, cei doi copii de 7 si 4 ani, pe cumnatul sau, pe sotia acestuia, ba chiar si pe servitoarea cea credinicioasa. I-a impuscat pe toti de aproape, apoi a sunat la politie si s-a predat de buna voie.”

– genul de poveste care mie mi se pare ireala.

„Ma uit in jur. Ca pe un inventar, iau lucruri in primire. Mana are degete. La sfarsitul lor sunt unghii. Pe mana sunt niste nervuri. Acestea sunt vene prin care curge nestingherit si nevazut sange. Sangele e rosu, parca. Dar eu, proprietar de drept al acestei maini legate de antebrat si prelungite de umar, facand legatura cu inima aceea cuibarita in piept, responsabila cu trimisul sangelui pe dosul mainii, eu cine naiba sunt?”

– descriere din timpul unui maraton

„In rest, orice bag in gura trebuie sa lipesc de corp in prealabil, altfel mananc pietre. Turta dulce hipercalorica are nevoie sa fie tinuta cam o ora pe undeva la caldura, ca sa o pot rontai mai apoi. La un moment dat dau peste mine niste inuiti iesiti la vanatoare de reni. (…) Imi ofera cateva felii de carne uscata de ren, cica sunt un fel de cipsuri de-ale lor. Sunt excelente, au gust de bacon. Si de transpiratie, ca doar le mananc direct de pe burta.”